Căutare

A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1928. Sigrid Undset (n. 20 mai 1882, Kalundborg, Danemarca - d. 10 iunie 1949, Lillehammer, Norvegia) este o scriitoare norvegiană. Capodopera ei este trilogia Kristin Lavronsdatter (Kristin, fiica lui Lavrans), 1920-1922. Sigrid Undset s-a născut în Kalundborg, Danemarca, dar familia sa s-a mutat în Norvegia când avea doi ani. Și-a petrecut copilăria la Kristiania (Oslo). Mama, o daneză luminată și echilibrată, a crescut-o în prima copilărie în atmosfera de saga și de folclor scandinav iar tatăl, in distins arheolog, a educat-o în spiritul respectului față de valorile culturale ale antichității și ale dragostei față de vremurile trecute. La vârsta de 11 ani este zguduită profund de moartea tatălui său, pe care îl adora. Greutățiile familiale o obligă pe Sigrid să-și întrerupă studiile - inclusiv pe cele de pictură - iar la 16 ani devine funcționară. Drama copilăriei sale este povestită în romanul "Unsprezece ani", care apare abia în anul...

0 poezii, 0 proze

Anca Ciobanu

M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...

11 poezii, 0 proze

laura ceica

M-am născut și am crescut în Timișoara. Noțiunea de "acasă" se leagă întotdeauna de orașul natal, la fel ca și noțiunea de "poezie" care se leagă întotdeauna de limba maternă. Am absolvit Facultatea de Litere, urmată de un masterat pe același profil, la Universitatea de Vest din Timișoara. Scrisul a fost pasiunea mea înca din copilarie, primele poezioare și povestioare le-am scris în clasele primare. Sunt o mare admiratoare a lui Blaga, poate spiritul regional mi-o impune necondiționat, iar ca sa lărgim aria dar nu și vorba, eu cred ca Tagore e cartea de vizita a modernitații orientale. Atunci când vorbesc despre poezie, și nu numai, nume ca Eminescu, Ion Vinea, N. Stanescu, Ana Blandiana și mulți alții mult mai apropiați sau mai departați de noi din punct de vedera cronologic, îmi vin în minte. I-am citit pe foarte mulți, pe alții urmează să-i citesc, cred însă că drumul meu trebuie să treacă prin ei și de ei. Am participat la concursuri literare in perioada școlară, obținând și un...

8 poezii, 0 proze

DUMITRESCU TIBERIU

Nascut in Bucuresti.Primii ani ai copilariei au fost petrecuti la tara,intr-un sat din Moldova,judetul Bacau. Absolvent Institutul Politehnic Bucuresti, Facultatea Automatica, Admiratie fata de marile spirite umaniste ale omenirii si fata de traditia ppulara romaneasca

1 poezii, 0 proze

Mircea Micu

Micu Mircea s-a născut la 31 ianuarie 1937 în comuna Vârșand, județul Arad, pe granița cu Ungaria. Tatăl a fost ofițer de Jandarmi, mort în timpul războiului, mama casnică. A copilărit și și-a făcut școala primară în satul vecin, Grăniceri, la un unchi al său după mamă. Având în familie doi intelectuali, crescuți în spiritul Școlii Ardelene, beneficiază de lecturi literare so-lide. În 1950, se mută la Arad, urmează un an cursu-rile Liceului „Moise Nicoară“, după care se înscrie la Școala Pedagogică de Învățători. După absolvire, frecventează cursurile Facultății de Filologie, vreme de trei ani. Se angajează în învățământ, la Șiria (satul lui Slavici), predând ca profesor su-plinitor. Își dă definitivatul în Surdo-pedagogie. Ocupă, rând pe rând, postul de redactor la Stația locală de radio, redactor la ziarul local din Arad. În 1965, vine în București și este angajat la Uniunea Scriitorilor, unde a ocupat diverse funcții administrative, până în 1989. A lucrat și la Asociația...

9 poezii, 0 proze

Victor Doman

Sunt student la Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universitatii de Constructii Bucuresti, iar liceul l-am facut la Colegiul National Vlaicu-Voda. Am trait copilaria intr-un oras minunat, cu verdeata si cu liniste, cu o manastire faimoasa si cu o legenda pe masura : Curtea de Arges. Orasul acesta este o adevarata Gradina Eden, dar asa cum se intampla intotdeauna in viata, nu mi-am dat seama de cat de minunat este decat dupa ce am ajuns la Bucuresti. Perioada liceului a fost una foarte tulbure, una a cautarii de sine - care nici acum nu a incetat, in care am trecut de la a fi cel mai aprig ateu, cu o teorie bine pusa la punct, la a fi un om cat mai spiritual. Acum perioada studentiei...

1 poezii, 0 proze

Grigore Ureche

GRIGORE URECHE (1590?-1647) Primul cronicar care isi imbraca opera in limba romana si, in acelasi timp, ne da si un nou tip de cronica este Grigore Ureche. Din datele sarace care s-au pastrat cu privire la viatalui, aflam ca el e fiul boierului moldovean Nestor Ureche, care, pe la sfirsitul sec. al XVI-lea, ocupa in Moldova postul de mare vornic al Tarii de Jos. El ridica manastirea Secu, pe care o inzestreaza cu danii mari. Nu se cunoaste cu preciziune data nasterii lui Grigore Ureche. Se crede ca el s-a nascut in jurul anului 1590 si, deci, el isi petrece o parte din copilarie si din anii de scolaritate in Polonia. Miron Costin, in Descrierea Moldovei si a Munteniei, scrisa in poloneza, afirma ca Ureche [a fost] mare vornic in Tara de Jos a Moldovei el a invatat la scolile libere. Grigore Ureche a lasat o singura opera, care, in forma in care s-a pastrat, are urmatorul titlu: Carte ce se cheama letopiset, ce intr-insa spune cursul anilor si descalecarea Tarii Moldovei si...

2 poezii, 0 proze

Gerrit Achterberg

Gerrit Achterberg (n. 20 mai 1905 – d. 17 ianuarie 1962) - a fost un poet olandez. Achterberg s-a născut în Nederlangbroek, Olanda, fiind al treilea copil, într-o familie cu nouă copii. Provenind dintr-o familie protestantă, a fost crescut într-un spirit calvinist. Tatăl său a fost birjar. Achterberg a fost un elev bun, iar în anul 1924 a devenit învățător. În același an a avut debutul literar, împreună cu Arie Dekkers, care, de altfel, l-a încurajat să scrie. Împreună au publicat De Zangen van Twee Twintigers. În anul 1946 s-a căsătorit cu prietena sa din copilărie Cathrien van Baak. Împreună au trăit în Leusden până în 1962, când a decedat în urma unui atac de cord. În anul 1959 Achterberg a primit premiul Constantijn Huygens pentru întreaga activitate literară. Premii literare1946 - Premiul Pinkster pentru Radar 1949 - Premiul pentru poezie al municipalității Amsterdam, pentru Afreis 1949 - Premiul P.C. Hooft pentru En Jezus schreef in 't zand 1954 - Premiul pentru poezie al...

1 poezii, 0 proze

Giovanni Papini

Giovanni Papini (n. 9 ianuarie 1881, Florența — d. 8 iulie 1956, Florența) a fost un jurnalist, eseist, critic literar, poet și romancier italian. Giovanni Papini s-a născut în anul 1881 la Florența, fiu al lui Luigi Papini, fost soldat garibaldian, meșteșugar cu convingeri republicane și anticlericale, motiv pentru care mama sa, Erminia Cardini, a trebuit să-și boteze fiul pe ascuns. A avut o copilărie și o tinerețe solitare, compensate de pasiunea pentru lectură. În 1899 devine institutor, predă câtva timp și exercită și profesiunea de bibliotecar. Din fragedă tinerețe se angajează într-o frenetică activitate de scriitor, publicist și animator cultural și devine cu timpul un erudit autodidact. În 1900, împreună cu Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli, înființează o asociație de "liberi cugetători" (spiriti liberi), cu tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute "Il Leonardo", cu puncte re referință în filosofia lui Friedrich Nietzsche și...

7 poezii, 0 proze

Spiritul copilăriei

de Mihai LEONTE

SPIRITUL COPILÃRIEI Oricât vom încerca să spunem că numai suntem copii, nu vom putea să ne despărțim de ceea ce am trăit în copilărie. Foarte mulți psihologi au constatat în studiile lor că perioada...

EseuAtelier

Scrisori de dragoste

de buzila valentin

Scrisori De Dragoste Alissa Era iarnă,iar ieșirile în oraș erau destul de rare,iar când erau,nu se prelungeau târziu în noapte datorită sezonului și timpului capricios,căci rar erau zile cu ninsoare...

ProzăAtelier

Universul copilăriei

de Vieriu Despina Mihaela

Ador Crăciunul! Aștept într-un mod egoist această sărbătoare, de ca și cum aș trăi-o numai pentru mine. Magia bradului, a luminițelor care-l împodobesc, frumusețea colindelor ce răsună de...

EseuAtelier

Țara copilăriei

de Papadopol Elena

Erau altfel iernile. Eu le-am privit prin ochii unui copil, care de-abia aștepta să ajungă la țară. Nu avea cum să nu fie bine. Nu îmi puteam petrece o vacanță tristă sau fără farmec, pe malul...

Odiseea copilăriei

de Remus Cretan

Nu pot să plec până nu îi mai ofer speranței câte un strop din termenii de comparație, un ecou al copilăriei mele. Universul a transpirat mult până a născut un alt aluat rebel. M-am născut liber și...

Din perlele copilăriei...

de Mahok Valeria

Dragii mei, nu știu dacă mă credeți, dar scriu râzând și urmăresc cu ochii minții acest minunat fragment de început, al povestirii mele de mai jos, care s-a petrecut cu mult timp în urmă. Încerc...

Balconul amintirilor

de Mirabela Vis

M-am intors in locul copilariei. Spiritul pluteste in jurul meu, Sopteste la urechea mea, Ma incearca si fizic Caldura... A convins natura sa participe Vad aceeasi copaci inalti E aceeasi neputiinta...

PoezieAtelier

Omul, sinele și umbra

de razvan rachieriu

1.Spiritul se poate dilua și coroda prin absențele acide, deschizând hiatusuri în gândire, și atunci se învăluie în pojghița psihicului. 2.Psihicul devine labil prin atacurile repetate ale...

nu înțeleg niarne

de Rodica Lupu

nu înțeleg niarne spiritul acesta de comunitate dacă mai suntem îndreptățiți a-l folosi lumea s-a înstrăinat de lume fiecare târându-se ca reptila în propriu-i habitat chiar dacă aparținem aceleiași...