Mircea Micu

Imi scrie mama \"Ti-am facut mormant, ca nu se stie ce si cum si cand, tu chiar daca te tii in Bucuresti, stiu eu cat de strain si singur

S-a făcut deodată toamna, pică frunza de durere, cucuruzu-i copt de-acuma, copți și pomii cei cu mere; și dovleci ca niște bombe, explodează pe

Nu am mai fost acasă demult Mă gâtuie orașul ca pe un miel fragil Am uitat cum miroase busuiocul Dar ochii mi-au rămas de copil Strada îmi

Mașinăria morilor de apă, Biserici părăsite de atei O mai aud în somnul meu cum sapă Și încărunțesc de dorul ei. Era așa: o roată lenevită De

\"Cu atenție mărită Orice fată se mărită\" Tu care-ai fost un porțelan de Saxa, blând trandafir amirosind discret, mi-ai zdruncinat

Vine un tren și Ana Karenina Dă să se-arunce musai către el. Mecanicule, stop, fă stop mașina, E măritată, are și inel. M-apropii, zic:

Aroma verii scade, se sinucid lalele, La ora 5 e seară, la ora 8 târziu, Răpus de-o grea tristețe, iubita mea, îți scriu Pe nepăsarea unui caiet

Iertați-mă că am fugit de-acasă, ca un cocor vâslind spre alte zări, dar era cald și nu-mi plăcea la coasă fiind atras de alte întâmplări. Regret

Să știți că mai există mori de apă! Eu le-am văzut și le visez mereu în nopțile când echinocțiul sapă sub malurile cântecului meu. Sunt