Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Spaima diminetii"5554 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
32 rezultate
Raluca OpritaRO

Raluca Oprita

AutorAtelier

Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.

63 poezii, 0 proze

Apati Vasile-CornelAV

Apati Vasile-Cornel

AutorAtelier

"E liniste iarasi, eterna speranta, Cand cuvantul cade in genunchi si atinge durerea ce inunda ochii limpeziti de lacrimi." Prin promisiuni ma vad pe mine in aceeasi oglinda cuprinsa de spaima de nevazutul chip de ceara ce cuprinde miezul unei calmitati monotone. Se aseamana momentul desfatat de rodul sangeriu al unui trup de zmeura cu atingerea ta blanda ce era sa ma culeaga din obscurul inamic al meu numit captivitate. Prins intre doua lumi, cei ce au aripi si cei ce stiu sa zboare pentru ca aripile-mi cad precum fluturelui toamna, somnambul de vise tomnatice intrat in deriva intr-un peisaj venit odata cu vremurile grele cand coltii demonilor hazardati vor sa strapunga vlaga oricarui zburator. Plecati va spun!Eu inca stiu sa zbor si munca de creatie o fac dupa propriul gust dupa o cerinta divina care ma cheama prin vibratiile celorlalti frati.Simt detaliul oricarui cuvant sau replica unei fraze privita prin ochi buni clari, povesti triste ce vor lasa riduri vor imbatrani privirea...

4 poezii, 0 proze

Spaima diminetii

de Eryka Lang

Trebuie sa astept mereu cite ceva. Cuvintul ma implanteaza in ploaie, ma indeasa in orologiul feroce ce-mi contempla forta trupului, ca un strigat rosu intre copacii de velur ai zeilor. Mi-aduc...

PoezieAtelier

încercarea poetului de a cuprinde

de Adi Cristi

încercarea poetului de a cuprinde spaima dimineții înainte ca aceasta să afle ceva întoarce-te cu fața spre mine să văd cum ochii tăi au învățat pe de rost răsăritul

PoezieAtelier

Fatma

de George Coșbuc

FATMA In faptul dimineții,prin parc,îngândurată Se plimbă visătoarea Fatma, frumoasa fată A mareluiBen-Omar, califul din Bagdad- Si tinerele-I plete de peste umeri cad Pe pept, și ea le prinde...

PoezieClasic

În curba concavă

de Silviu Somesanu

Îi pun în lapte dulce amarul spaima care otrăvește firea, în căușul mâinilor strâng durerea o trec prin inelul care subțiază comete. Degetele ard în flacăra care scrie verbele luminii pe portative de...

PoezieAtelier

Nici o literă nu are oceanul atât de adânc să ne acopere

de Maria Elena Chindea

n-am să devin depărtarea de care ți-e spaimă iubite amnezia trăirii zadarnic se golește de aripi să prindă clipa în mine (sau poate o veșnicie) e obsesia divină a materiei eu îi privesc inocent...

PoezieAtelier

stigmatele divine

de Cătălin Al DOAMNEI

începuse să-mi fie teamă zilele se fărâmau și trăiam cu spaima de a nu te găsi în iarna atomică judecând după crimele împotriva umanității niciodată judecate mediocritatea bântuia lumea și avicenna...

PoezieAtelier

Despre tine

de Marin Tănase

Într-o zi o mașinărie ciudată cu clinchete de spaimă electrică ne-a zis să intrăm, să intrăm îmbrânciți de-un dor nesupus prefăcuți în oameni mirați ce-și caută iubirea perfectă. O mașinărie cu brațe...

PoezieAtelier

Lacul cu sălcii plângătoare

de Grig Salvan

Iese din casa întunecoasă și rece ca înfiorat de-o spaimă fără nume… Iese ca împins de la spate de o forță nevăzută… lăsîndu-și în urmă soția, trîntind nervoasă vasele de la bucătărie și bodogănind...

ProzăAtelier

Drumul e atât de lung

de Silviu Somesanu

Lunatice porniri mi-au smuls unghiile degetelor. Cu cine mă voi însoți pe drumurile ținuturilor sterpe, cu cine voi împărți spaima în câmpiile din care nu voi mai pleca? Căutați-mă în ceste gânduri...

PoezieAtelier

Nimic de spus

de Ștefan Petrea

nimic de spus: m-ai băut în liniștea luminii vărsându-mă în inima ta ca într-o închisoare delicvenții au drepturi în plus față de ceilalți au drept la sex în pustia dimineții au dreptul la fericire...

PoezieAtelier

Pe zebra finitului

de Maria Elena Chindea

în această vară distrofică ai băut până la sațiu porția de cucută din ochi orbi din spaima de-a fi ai excizat adevărul oaselor umerii s-au frânt lumea dintr-o coajă de nucă ți-a aprins visele du-ți...

PoezieAtelier

De vorbă cu Igitur

de Ioan-Mircea Popovici

1. Ai adăugat tăcerii şi aripi şi poveri Şi-ai răsturnat durerea pe-o scară cu păreri Credeai de-acum că lumea s-a-ndepărtat de vis Doar spaima şi minunea mizau pe Paradis Dacă ora dimineţii m-ar...

Atelier

Trăsura generalului Quiroga înaintează spre moarte

de Jorge Luis Borges

În surpătura arsă uscatu-s-au scaieții, se zgribulește luna-n răcoarea dimineții, e câmpul rupt de foame, sărac ca un paing. Trăsura se hurducă pe drumul cel șoldiu, o veche hardughie-i, un necuprins...

PoezieClasic

În loc de adio

de Maria Prochipiuc

ce face sufletul meu? plânge cu lacrimi de bucurie dar mai ales de… brațele tale se împreunează într-un sărut al palmelor ghemuite într-o inimă care ascunde atâtea mistere de spaimă neliniște și vagă...

Atelier

Cantec in ceata

de Zaharia Stancu

Copacii, prea negri, ne ies in drum. Umbrele lor clatinate sunt fum. O spaima tacuta ne-nvaluie rea. Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea. Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte. Poate noi...

PoezieClasic

Dorinta in sange

de Albu Marius Silvan

Rupând vălul grației începe povestea miresei nopții Veșnica regină a lunii cântate de urletul lupilor, Spaima minților abătute de apropierea morții, Dulcea tortură a sufletelor fără de viață....

PoezieAtelier

Roua

de -Aida

De zidul greu mă voi lovi Voi înceta a mai porni Spre cetatea ta pustie Și-alunecând în agonie Îmi vei părea tot mai hidos Cu zambet rece,fioros Mă vor opri conștiințe treze Gândul va-ncepe să...

PoezieAtelier

cântec pentru tine

de Ela Solan

în seara asta viața-n fragmente intrând pe fereastra deschisă îmi pare mai stridentă ca oricând dincolo de camera mea zgomote care nu-mi aparțin îmi sparg în cioburi răbdarea spaima erupe prin pori...

PoezieAtelier