"Solemn" – 1704 rezultate
0.01 secundeMeilisearchFilip Corsa
n. 9 febr. 1898, Braila Colaborari: Contimporanul Pseudonime: Diane de Poitiers. Poezia lui Corsa il „pastiseaza pe Fundoianu": „Solemn efectueaza mesager saltul portilor suna la potcapier cheia mortilor Un descriptiv suras postum de curcubeu bufnita: umbra lunci in drum aparte zeu Cand cade in finala cap livid asteptare-n sumbra sala de metaloid." (NOCTURNA) mai tarziu ajunge la „exercitii de superficiala aritmetica verbala" (Ion Pop, A vangarda in literatura noastra, Bucuresti, 2000): „drum noptatec inapoi la oftat decimal sfanta sarutare portile zidurilor impartite la 2 ies ecleziastii 2 dupa 2..."
3 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
FPFernando Pessoa
Singura traducere in româna este volumul de poeme alese "Oda maritima", la editura Univers, in traducerea corecta dar mediocra (s-au pierdut rima si ritmul) a lui Dinu Flamând. Ar fi prea multe de spus aici. Fernando Pessoa e o multitudine de poeti :) Daca intereseaza pe cineva, sa-mi scrie: perdido@home.ro Angloman, miop, curtenitor, timid, imbracat in culori sumbre, retinut si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, investigator solemn al lucrurilor neinsemnate, umorist care nu surade niciodata si ne ingheata sangele, inventator de alti poeti.
60 poezii, 0 proze
GBGeo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului),...
70 poezii, 0 proze
GBGeo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
Geo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
DLDan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
Solemn
de Marin Sorescu
Toate hârtiile mele Le-am cărat cu brațul Pe un câmp mare, Le-am semănat solemn Și le-am arat adânc Cu plugul. Să văd ce-o să răsară Din gândurile acestea, Din bucurii, din tristețe, din fericire,...
Solemn
de Marin Sorescu
Toate hârtiile mele Le-am cărat cu brațul Pe un câmp mare, Le-am semănat solemn Și le-am arat adânc Cu plugul. Să văd ce-o să răsară Din gândurile acestea, Din bucurii, din tristețe, din fericire,...
solemn
de Leonard Ancuta
în seara asta vreau să mă îmbăt solemn. singur. să fiu cît mai decent cu putință în indecența mea. în chiloți dar cu cravată. rachiu, dar cu pahar de cristal. să mă îmbăt cît mai solemn cu putință....
Solemn
de Cioban Stela
solemn un ceremonial al durerii se mușcă din carnea tristeții se suge sângele din stele până cad golite se rupe scoarța de pe trupul copacului până țipă jupuit se aruncă cu cuvinte de jale până se...
Solemn ca oboseala
de Corneliu Traian Atanasiu
demnitate a frunzei izbăvită-ntru gloria vîntului polog de ceață solemn ca oboseala mai am atîta voință puterea de-a mă supune zîmbet pierit în neguri alburii
Solemn îl vedem pe doge...
de Johann Wolfgang Goethe
Solemn îl vedem pe doge mergând alături de nunțiu; Pe Domnul îngroapă; unul pecetluie piatra; Dogele, ce se gândește, nu știu; celălalt însă Sigur că-n sine zâmbește de pompa cea gravă. Traducere M....
Solemnitate tulburată
de George Ene
Singurătatea e o catedrală pustie. Odată și-odată toate catedralele rămân singure pe dinăuntru – cu câte-un Crist răstignit pentru ochi care nu mai văd. Corurile, procesiunile și fastul auriu trec în...
solemnitatea furtului
de Aurel Onișor
într-un pescăruș de clasa a treia poetul fără ochi și picioare scrie prima incertitudine despre peron iubirea urla privită din unicul crepuscul rămas liber după potop era mereu nevoie de ascuțire...
Ceas solemn
de Rainer Maria Rilke
Cine plange acuma, undeva pe lume, plange fara temei pe lume ma plange pe mine. Cine rade-acuma, undeva in noapte, rade fara temei in noapte, rade de mine. Cine umbla-acuma, undeva pe lume, umbla...
inter solemnis
de Virgil Titarenco
... sîntem doar umbre de regi ascunse în piept zac trecuturi ne dor străpunsele scuturi pe oasele noastre întregi cohortele toate cînd vin e timpul ce nu va să fie sub pînză de pleoape tîrzie născut...
missa solemnis
de Leonard Ancuta
Kyrie Eleison eu sunt dirijorul cu o mie de mîini tremurul din degetele muzicienilor singurătatea în care tristețea e o veselie la fel cum e vizita unui prieten după mulți ani eu sunt sunetul ce...
Înfricoșând solemnitățile
de Porumb Darius
rânjetul trist ca o rană a sărutului spânzurat deasupra celor treizeci de arginți pedepsea ochii triști răstignitului din mijlocul argilei încă nezămislite gurile reci înfiorau ținutul barbar cu...