"Singurătatea, o zeamă de lămâie care strânge inimi" – 17212 rezultate
0.04 secundeMeilisearchradu
singuratatea si-a gasit o locuinta in mine
1 poezii, 0 proze
pirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
Radulescu Alina
"Singura cu toata singuratatea ascult bazaitul surd al calculatorului... deodata..tacere...ascult tacerea si parca vorbeste...neincetat...si vorbeste si vorbeste...si astfel urmez Juramantul Tacerii... Pare o lege din Coza Nostra a?:)) Nesfarsita mafie a "Lumii" lolik sau poate ma insel...da... poate ca nu :))))...Asha ca ascultati-mi tacerea care va vorbeste...si vorbeste...
6 poezii, 0 proze
ESElena Schipor
Lumea-i doar o piatra in care eu am reusit sa prind radacini. "..Singuratatea era cenusie si apasatoare.Sufletul tremura, o falfaire de eter in nemarginire. Timpul alerga alaturi, apa tulbure in care se ineaca toate schimbarile..."("Adam si Eva", Liviu Rebreanu) "Cand dreptatea e indoielnica, eu plec cumpana de partea milei"("Don Quijote", Cervantes) "...Suflete inflorite ieri si vestejite astazi, asemeni florilor cazute in strada, pe care la manjesc toate noroaiele, asteptand sa le zdrobeasca o roata."("Mizerabilii", Victor Hugo) "Acta non verba", "Ad augusta per angusta", "A l'oeuvre on connait l'artisan"(La Fontaine), "Dubito ergo cogito.Cogito ergo sum"(Rene Descartes), "Carpe diem"(Horatiu), "A qui bon tant d'amis? Un seul suffit quand il nous aime."(Florian), "Amicus Plato sed magis amica veritas"(Ammonius Saccas). "Vointa n-a fost de ajutor niciodata si nimanui: din tot ce facem, cel mai discutabil e lucrul la care am tinut mai mult, cel pentru care ne-am impus cele mai multe...
50 poezii, 0 proze
nicula andra
just an ordinary kido *asta sunt..numai un inger pierdut intr-o tornada de amor, cu zambetul tandru si zborul usor *doar un suflet hain printre pulbere uitat *decat o ploaie plina de lacrimi de durere *un simplu tunet cu zambet de copil *o iubire ce asculta glasul pueril al mortii *singuratatea este moartea sufletului *only GOD judge ME!!
4 poezii, 0 proze
Spiridon Nicoleta Gabriela
Sunt o tanara preocupata de arta, de tot ce este frumos...Cel mai mare dusman al meu este timpul alaturi de neputinta mea de a-l controla.Exilul vietii mele ar fi singuratatea.Paradoxal totusi este faptul ca ma afund in ea pentru a ma regasi.Am scris multe poezii dar nu am avut niciodata curajul sa le public.Nu este vorba de o teama ca ar putea fi respinse ci pun totul in spatele delasarii.
2 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
JDJovan Duèiæ
Născut la Trebinje, în Herțegovina, Jovan Duèiæ este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului sârb și ai poeziei sârbe în general. Începând cu anul 1907, scriitorul ocupă mai multe funcții diplomatice, cea mai importantă fiind aceea de ambasador al țării sale la București, în 1937. Între anii 1937 și 1939 au și apărut, de altfel, în traducere românească, trei dintre cărțile scriitorului. A murit în 1943, în Ilinois, SUA, unde a trăit, în exil, după anul 1941. Jovan Duèiæ s scris o poezie de o muzicalitate melancolică și gravă, străbătută de neliniști metafizice și de sentimentul morții. Încărcată de sensuri profunde și dominată de o atmosferă de penumbră și taină, lirica lui are ca teme preferate natura, misterul existenței, efemeritatea vieții și singurătatea umană. Volume mai importante: ,,Poemele soarelui\'\' - 1929 ,,Poemele dragostei și ale morții\'\' - 1929 ,,Sonete imperiale\'\' - 1930 ,,Cetăți și himere\'\' - 1930 ,,Legende albastre\'\' - 1930 ,,Comoara...
3 poezii, 0 proze
Lao Tse
A trait in jurul anului 600 inainte de Christos. Numele lui inseamna in chineza veche “baietelul cel batran”. Biografia lui este mai mult o legenda. Unii spun ca, inainte de a parasi dezgustat China si a disparea pentru totdeauna spre Vest a scris acest text, altii spun ca, dupa zeci de ani de singuratate petrecuti prin munti, imparatul l-a chemat la el pentru a se sfatui in legatura cu un razboi, iar in momentul intrarii in cetate, paznicul l-ar fi rugat sa-i impartaseasca din intelepciunea sa si atunci s-a asezat pe jos in praf si a scris timp de trei zile si trei nopti acest text. Exista de asemenea legenda care nu exclude originea sa divina si care spune ca Lao Tse s-ar fi nascut dintr-o stea cazatoare.
2 poezii, 0 proze
GMGabriel García Márquez
Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez și Tranquilina Iguarán, în Aracataca. Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăiești pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absență de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la...
28 poezii, 0 proze
Singurătatea, o zeamă de lămâie care strânge inimi
de Butan Marius-Laurentiu
Stingi singurătatea cu candoarea ta, Vântul amestecă ideile Trimite mirosul de pradă, lupoaicelor înfometate... Armura tremură, îndepărtând curajul Negrul alungă albul, dar... în adânc, ura a gonit...
O zeamă de… cuvinte (4)
de Mihai Cucereavii
* Pământu-i o prisacă: fiecare țară – stup cu albine, matcă și… trântori. * Viața-i o țigară. N-o poți fuma de două ori. * Fiecare om e dumnezeu, dar nu oricine e atotputernic. * Mama și tata – zeii...
Adevăr dus pe targă
de Ștefan Petrea
frumoși, în noapte treji mai sunt nebunii; în țintirim o cucuvea tot țipă în zori culcându-și capul sub aripă, prin ea în noi strigare dau străbunii în zi-i tumult și este multă pripă răgaz de...
Poveste1 cu suflu și imaginație(Urme de pix în inimă)
de ungureanu dorina
Dracu’ să te mai înțeleagă Romi deși ești un băiat de la țară de când locuiești în București îți dorești o nevastă sofisticată dar nu atât de mult încât să nu miroase a păsări de curte cu picioarele...
Pseudojurnal de pseudolimbaj
de Cristi Suciu
Nu am mai ținut de multă vreme un jurnal. De data asta nici nu știu dacă voi continua măcar. Nu știu dacă ceea ce scriu poate fi numit jurnal. Mă simt singur. Clișeu. Nu mai pot. Simt că toate...
trăind începe alfabetul
de Ștefan Petrea
trăind e stea ce-ncepe alfabetul mustind de vămi zodiacale-n rană picând de zeamă de suav în cană și gândul rătăcește-n miriști, bietul. îmi gângurea o pasăre tirană: să fii în clipă viața-i cu...
Singuratate
de Mos Craciun
Imi curge in tample singuratatea secundelor noroioase. Plangi cu lacrimi de zahar ars pe rug sub mine. Ma izbesc de valul dorintei ascunse sub Sutana ingerului cazut in vartejul vantului lipit de...
Adeb
de Veronica Niculescu
... “Cei care își iau un animal trebuie să pornească la drum cu gândul că el va muri înaintea noastră. Nu știai asta? Atunci avem dreptul să ne plângem?”, șoptește cu un aer misterios Oana,...
Florina ZAHARIA
de florina zaharia
pleoapa de tei (jurnalul ei) plouă. el mă lasă să plîng nu mă mai vede. îmi închide ochii si-mi spune să plîng. îmi miroase plînsul. pleoapa de tei. îmi probează lacrima. îi dă o hăinută. întuneric....
Scriu mai departe poemul
de Silviu Somesanu
Cuvintele acestea în care mă scriu sunt tăcerile mele interioare care respiră în solitudine gândurile. Nimeni nu vrea să le știe, nu mă întreabă de ele, stau ca niște pietre în calea uitării și au în...