Poezie
Singuratate
1 min lectură·
Mediu
Imi curge in tample singuratatea
secundelor noroioase.
Plangi cu lacrimi de zahar ars
pe rug sub mine.
Ma izbesc de valul dorintei ascunse sub
Sutana ingerului cazut in vartejul
vantului lipit de pereti de bloc.
Te vreau la persoana intai,
singular,
Sa joci domino cu inelele coloanei
de vertebre cofeinizate.
Odata, zgariam asfaltul ca sa incalzesc
furnicile.
Mi-era greata de gustul singuratatii
Si stateam asa, lipit de mucurile de tigara
aruncate ca scrisorile
de la fosta iubita.
Acum, ma-ngrop in intunericul pielii mele
zgomotoase
Ca un film ce geme la developat,
pielea mea oarba
Astepand sa te-ntorci pe-o parte
si sa dezvelesti soarele.
Plangi peste mine si blestemul
sinelor de tren
se risipeste ca scrumul de tigara infipt
in zeama de portocala.
Ingroapa-ma intr-un ambalaj,
arde-ma ca pe-un betisor mirosind a moarte.
Promite-mi
si zambeste-mi
iar secundele timpului tau
imi vor curge pe par
ca ultima picatura chinezeasca.
001.269
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mos Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Mos Craciun. “Singuratate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mos-craciun-0033378/poezie/13909916/singuratateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.