Tremurul
Umbra mea micșorată de brațele tale, ar încăpea într-o cană. Ispita îmi sună în urechi ca un gong vestitor de război. Plîng cu ochiul Mariei, în celălalt se aprinde arcul Dianei. Mîna ta, reptilă
De vorbă cu tăcerea ta
Nu ai nimic să-mi spui? Foarte bine… Despre tine, Îi povesteam, îngerului meu. L-am convins. Să își amaneteze până și nimbul. Să locuiască în mine… Să te gândească și el, Cum te iubeam eu. A
Deșertul cunoașterii
Un an în plus, o clipă pe hârtie Cu lucruri simple și frumoase Ce se așează-n vis ca temelie Printre dune de învățături alese. Acum sunt unele și mâine altele Se preschimbă
Praful, ploaia...indiferenta
Ce veche e, uda, decolorata, Intredeschisa si trista. De sute de ani soarta-i Nu se mai schimba. O lasa asa...uitata, murdara, Cu praf adunat in straturi de mine, Mestecat acum cu ploaia
Doar un om
Doar un om Aș vrea să fiu o pasăre Să mă înalț spre cer să nu privesc în urmă La timpul efemer. Aș vrea să pot să zbor Dar aripile mele sunt de ceară, Sunt de decor… M-am născut să fiu
Prolog
Prolog Se naște din tăcere o muzică ce curge devreme prin ochii mei, lăsându-mi ființa să te urmarească veșnic..să-ți iubească și să-ți ascundă secretele, sa te caute in neant si sa te invie din
Singuratate
Imi curge in tample singuratatea secundelor noroioase. Plangi cu lacrimi de zahar ars pe rug sub mine. Ma izbesc de valul dorintei ascunse sub Sutana ingerului cazut in vartejul vantului lipit
