Poezie
Singurătatea, o zeamă de lămâie care strânge inimi
1 min lectură·
Mediu
Stingi singurătatea cu candoarea ta,
Vântul amestecă ideile
Trimite mirosul de pradă, lupoaicelor înfometate...
Armura tremură, îndepărtând curajul
Negrul alungă albul, dar...
în adânc, ura a gonit zefirul sufletului
E beznă pentru ochi și gânduri
Doamne, dă-mi lumina!
Visul meu, ca o furtună sufocă echilibrul, întunecă soarele
Valurile îmi erau prietene, mă aduceau la țărm
Acum vântul mă rătăcește pe mări
De singurătate
Cu capul pe umărul timpului
îndepărtez lumea, îndepărtez viața
Singur,rătăcesc, am rămas în urmă
Locul vechi e nou, siguranța altui copil
Se joacă, trăiește și visează...
Femeia nu e ființă, e umbră vie a unei închipuiri. Dar o simt atât de aproape...
00905
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Butan Marius-Laurentiu. “Singurătatea, o zeamă de lămâie care strânge inimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/butan-marius-laurentiu/poezie/14039823/singuratatea-o-zeama-de-lamaie-care-strange-inimiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.