"Se retrage în sine..." – 21361 rezultate
0.01 secundeMeilisearchLudwig Börne
Ludwig Börne a fost un scriitor german politic și satirist de origine evreiască.După ce a studiat medicina la Berlin și Halle renunță la ea pentru a studia științele politice la Heidelberg și Giessen. A lucrat în jurnalism pentru ziare liberale Staatsristretto și Die Zeitschwingen. În 1918 s-a convertit la luteranism, schimbîndu-și numele din Lob Baruch în Ludwig Börne. După înterzicerea ziarului editat de el, die Wage, se retrage pentru o vreme din publicistică. Urmărind revoluția din 1830 din Franța, oarecum dezamăgit de ea, scrie o serie de strălucite scrisori satirice Briefe aus Paris. Mireasa din Paris este lucrarea lui Börne cea mai cunoșcută și un punct de cotitură pentru jurnalismul german. Acest lucru la propulsat ca unul dintre liderii mișcării Germania tînără. Moare la Paris în 1837. Operele sale sunt cunoșcută pentru stilul și vena lor satirică. A scris și o serie de poveștiri scurte și schițe. Este și autorul unor aforisme asupra realităților politice ale vremii. *****...
1 poezii, 0 proze
Camillo Sbarbaro
S-a născut la S. Margherita Ligure la 12 ianuarie 1888 și a murit la Spotorno la 31 octombrie 1967. Studiază greaca și latina. Lucrează mai întâi în industria siderurgică la Savona, apoi devine profesor de limbi clasice la Genova (unde rămâne până în 1951). Se ocupă în paralel cu studiul lichenilor, fiind recunoscut ca un specialist de faimă internațională în această direcție de cercetare. Colaborează la „Riviera ligure”, „Voce”, „Lacerba” etc., păstrându-se la distanță însă de grupurile literare. Din 1951 se retrage împreună cu sora sa la Spotorno unde va locui până la moarte. A tradus din tragicii greci și din prozatorii francezi din secolul trecut. Primul său volum de poezii, Résine, apare la Genova în 1911. Se afirmă însă cu Pianissimo (al cărui titlu îi va fi sugreat de muzicianul Giannotto Bastianelli), publicat în 1914 la Florența (în colecția revistei „Voce”) și primit favorabil de Boine și Cecchi. Urmează două volume de proză (Trucioli, Vallecchi, 1920 și Liquidazione,...
1 poezii, 0 proze
Vintilă Paraschivescu
Vintilă Paraschivescu (n. 7 februarie 1890, București, d. 6 februarie 1965) a fost un poet român asociat cu simbolismul. A absolvit liceul și Facultatea de drept la București. A debutat în 1911, la Junimea literară. Se apropie în 1912 de Convorbiri literare, unde publică poezii și articole. În 1914 se alătură grupului de la Viața nouă, devenind un mare admirator și prieten al lui Ovid Densusianu, al cărui executor testamentar va fi la moartea acestuia în 1938. Luptă pe front în 1916-1918. Polemizează la sfârșitul războiului cu Alexandru Macedonski. Este premiat în 1923 de Academia Română pentru volumul Cascadele luminii. O dată cu dispariția Vieții noi, poetul se retrage din literatură, consacrându-se activităților profesionale: avocat al statului și sef de contencios. Opere * Cascadele luminii, București, 1921 (reeditată în 1938 la Ediutra Literară a Casei școalelor) Colaborări Junimea literară (1911-1912); Convorbiri literare (1912, 1914, 1915); Viața nouă (1914-1925); Universul...
3 poezii, 0 proze
Giovanni Pascoli
S-a născut la 31 decembrie 1855 la San Mauro di Romagna. Tatăl său moare când poetul are numai 12 ani, iar mama după încă un an. Studiază limbile clasice la Universitatea din Bologna, după care e profesor de latină și greacă mai întâi la diverse licee (Matera, Massa, Livorno) apoi la diverse Universități (Bologna, Pisa și Messina), ca să-i urmeze din 1905 lui Carducci la catedra de literatură italiană de la aceeași Universitate bolognesă. Începând din 1895 se retrage împreună cu o soră a sa (Mariú) la Castelvecchio di Barga (în Garfagnana), unde va scrie o bună parte din operă. Moare la 6 aprilie 1912 la Bologna. Opera: Myricae (1891); Poemetti (1897); Primi poemetti (1904); Nuovi poemetti (1909); Canti di Castelvecchio (1903); Poemi conviviali (1904); Odi e Inni (1906); Poemi italici (1911); Canzoni di Re Enzio (1909); Poemi del Risorgimento (1913). A scris poezii în limba latină (Carmen) pentru care a primit mai multe medalii de aur din partea Academiei din Amsterdam, organizatoare...
1 poezii, 0 proze
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Grigurcu (n. 16 aprilie 1936, Soroca, Republica Moldova) este un poet, critic literar, eseist și comentator român. Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Мihai Eminescu", apoi la Cluj, unde a studiat Literele. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia”, pentru ca, după ce a fost îndepărtat din redacție, să se retragă la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi. Nu s-a considerat însă niciodată un provincial. În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare. Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”,...
63 poezii, 0 proze
Ioan Silvan
Ioan Silvan ( Peceiu, Județul Sălaj, Romania, 27 martie 1959) este un poet, romancier și eseist român. S-a născut cu numele de Ioan Iepure, pseudonimul Silvan fiindu-i atribuit de scriitorii I.D.Teodorescu și Aurel Turcuș, în timpul unei cine la Timișoara, după ieșirea de la Cenaclul Revistei Orizont în vara anului 1988. Biografie: S-a născut pe data de 27 martie 1959, în satul Peceiu, într-o casă mică și sărăcăcioasă, cu mulți copii (cinci). Intre 1966 și 1974 a studiat la Scoala Generală Peceiu. După terminarea gimnaziului se înscrie la Liceul Industrial 2 din Arad, dar este nevoit să se retragă după numai o lună din cauza lipsei resurselor financiare necesare la plata cazării și mesei în internatul școlii. Petrece un an muncind la una dintre fermele fabricii de conserve Refacerea Arad. În septembrie 1975 împlinise 16 ani și se reînscrie la același liceu, dar la clasa de Școală profesională, formată în general din repetenții altor școli care nu fuseseră admiși la liceu. Clasa se...
30 poezii, 0 proze
stoica se
am hartie si creion
3 poezii, 0 proze
Dana Iuliana
se vede in motto,si de altfel..
14 poezii, 0 proze
Roxana
Se spune ca ne dormim jumatate din viata, dar mie nu-mi plac jumatatile de masura....
3 poezii, 0 proze
Bogdan Petriceicu Hașdeu
Se trage dintr-o familie boierească de cărturari din Basarabia, născut la 16 februarie 1836(o alta variantă propusă este 26.02.1938) în preajma Cetății Hotinului, în satul Cristinești, ca fiu al boierului naționalist și savant Alexandru Hajdău. Atat tatăl său cât și bunicul au scris, e adevărat, în rusește, însă au abordat subiecte din universul românesc (folclorul și istoria națională). Înaintașii săi erau cărturari poligloți. A primit primele învațături în Polonia, unde tatăl său era professor. Bogdan vorbește de mic limbile română, polonă și rusă. Părinții se stabilesc în Basarabia, unde va învăța la un liceu din Chișinău. Apoi frecventează Universitatea din Harcov, preocupat de amoruri trecătoare, dar și de studiu. În această perioadă citește enorm; în timpul serviciului militar, de trei ani la cavalerie, ia parte la războiul din Crimea, dar demisionează din armata în 1856, când se anexează sudul Basarabiei la Moldova. El a trecut în acest ținut ca să scape de protecțiunea...
24 poezii, 0 proze
Se retrage în sine...
de iscru adrian
Înmelcuire motto: \"totul e ascundere\" Ion Caraion * * * Sufletul se retrage în sine ca un melc cînd cele rostite nu-l mai exprimă vor să-l expună între oglinzi atunci cărei lumi va aparține: celei...
Golul se retrage în sine
de Silviu Somesanu
Noaptea își șterge ridurile, pe cupola cerului sfinții pictează o capela sixtină. Ochii scoși din orbite se retrag cu evlavie la loc și-n ultima celulă se simte măreția și pacea până se-nmulțersc...
champs élysées
de emilian valeriu pal
blocurile orașului se înfășoară în jurul gîtului ca o funie de la care sinucigașul așteaptă eliberarea sau ca o coardă de pian din buzunarul unui asasin care îți dă bună seara așa mi se întîmplă de...
Semne nu sunt pentru utopii de sare
de Silviu Somesanu
Pipăind pe șolduri ziua zise, iată cum se rotunjește lumina și curge vertical în amiază, de umbra se retrage în sine subțiată în propria spirală de mătase. Semne nu sunt pentru utopii de sare doar...
Suflet de împrumut
de Vasile Mihai
cercuri de gheață îmbrățișează visul fără suflare al versului putred mormânt criogenetic în așteptarea primăverii unui timp în afara sufletului gânduri de stâncă se povârnesc cu hohot acut împotriva...
Marea, scoica și nisipul
de Mandra Ana-Maria
Marea, scoica și nisipul Undeva pe litoralul românesc. Luna, tăcerea și stelele sunt spectatori. Marea atinge ușor nisipul, apoi se retrage în sine. Nisipul clipește. ”- M-ai trezit!”, se agită către...
Mi-e dor de copilărie
de Floarea Cărbune
Câmpia e semănată cu lumini, Atingerea lunii Naște flori nemuritoare Și-o verde hlamidă înfloritoare Mătură unda argintie A Glavaciocului În blândă șerpuire Printre sălcii pletoase, Stufoase și...
Relatia profesor - elev
de Galoiu Marian
Fiind un act ce tine de sfera relatiilor interpersonale, actul educativ , eficienta sa , se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor si elev . In problema relatiei...
De dragoste...
de Eugen MATZOTA
Ca un craniu de copil bine lustruit, luna rânjește printre ramuri de brad. Focul a trezit la viață, la viața de la miezul nopții, umbrele lungi ale pădurii. Mâini albe se-ntind să ne cuprindă tandru....
Păpuşa de cârpă,
de Daniela Parvu Dorin
Păpuşa de cârpă Eu cred că Fiinţa e o păpuşă de cârpă, nu de carne o umplem trăind, ce-i drept devenind una dintre înfăţişările noastre preumblătoare, doar atât!...
