Roxana

Eram pe o insulă într-un ocean de nisip. Auzeam în scoica vieții cum se sparg valurile de cerul ingenunchiat în fața clipei oprite.

Nu știu dacă e zi sau noapte, și nu știu dacă eu cad peste ani sau timpul mă îmbrățișează strâns. Știu de ce plânge ceasul din perete.

Și nu pot să mă mișc de frică să nu ating pereții durerii și să-mi amintesc că trebuie să urlu.