De dragoste...

1 min lectură·2 octombrie 2009

Mediu

Ca un craniu de copil

bine lustruit,

luna rânjește printre ramuri de brad.

Focul a trezit la viață,

la viața de la miezul nopții,

umbrele lungi ale pădurii.

Mâini albe se-ntind

să ne cuprindă tandru.

E ora împerechierelor astrale.

Focul se retrage în sine.

Umbrele vin și mai aproape de noi.

Trece negru un țăran:

“Nu vă speriați,

Sunt morții noștri

de mâine...”

012.722

Despre aceasta lucrare

Autor: Eugen MATZOTA
Tip: Poezie
Cuvinte: 63
Citire: 1 min
Versuri: 15
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Eugen MATZOTA. “De dragoste....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-matzota/poezie/13908725/de-dragoste

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AM Andrei - Tiberiu Măjeri✓3 oct. 2009

nu stiu de ce, dar poemul acesta ma duce cu gandul la piesa de teatru \"Tulburarea apelor\" a lui Lucian Blaga! Frumos, foarte frumos chiar!

ultima strofa e atat de \"romaneasca\"

cu stima,
andrei