"Se odihnesc dervișii-n umbra zilei" – 21361 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
SHSf Ioan Iacob Hozevitul
Unul dintre sihastrii romaini canonizati de Biserica Ortodoxa Romana, la 20 Iunie 1992, este Sf. Cuvios Ioan lacob de la Neamt - Hozevitul. S-a nascut la 23 Iunie 1913 la Crainiceni, langa Botosani, dintr-o familie de tarani credinciosi, numindu-se din botez Ilie. Dupa terminarea liceului, in 1932, a imbratisat viata monahala, fiind primit in manastirea Neant de staretul de atunci, Nicodin, viitorul Patriarh, la 15 August 1933. Cum scria un cercetator al vietii sale, Arhiepiscopul Lucian al Constantei, frumusetea slujbelor, mai ales a celor de noapte, blandetea calugarilor, iscusinta duhovnicilor si darul Sf Duh care se odihnea in inima lui, l-au legat pe acest tanar fericit de viata monahala. Manastirea Neamt a devenit pentru rasoforul Ille o adevarata scoala a evlaviei. Ajunge si la manastirea Turnu, isi satisface stagiul militar, apoi revine la Neamt, unde este numit bibliotecar, aprofundand Sfanta Scriptura si studiind Parintii Bisericii. La 8 aprilie 1936, este tuns in monahism....
1 poezii, 0 proze
Haralambie Grămescu
Haralambie Grămescu (18 ianuarie 1926, Plenița, județul Dolj - 2003) este un poet și traducător. Este fiul Elisabetei (născută Odinescu) și al lui Ionel Grămescu, țărani. Frecventează Facultatea de Medicină la Cluj (1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu\" la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară\" și „Luceafărul\", lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului\", dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. Grămescu urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta,...
1 poezii, 0 proze
stoica se
am hartie si creion
3 poezii, 0 proze
Dana Iuliana
se vede in motto,si de altfel..
14 poezii, 0 proze
Roxana
Se spune ca ne dormim jumatate din viata, dar mie nu-mi plac jumatatile de masura....
3 poezii, 0 proze
BHBogdan Petriceicu Hașdeu
Se trage dintr-o familie boierească de cărturari din Basarabia, născut la 16 februarie 1836(o alta variantă propusă este 26.02.1938) în preajma Cetății Hotinului, în satul Cristinești, ca fiu al boierului naționalist și savant Alexandru Hajdău. Atat tatăl său cât și bunicul au scris, e adevărat, în rusește, însă au abordat subiecte din universul românesc (folclorul și istoria națională). Înaintașii săi erau cărturari poligloți. A primit primele învațături în Polonia, unde tatăl său era professor. Bogdan vorbește de mic limbile română, polonă și rusă. Părinții se stabilesc în Basarabia, unde va învăța la un liceu din Chișinău. Apoi frecventează Universitatea din Harcov, preocupat de amoruri trecătoare, dar și de studiu. În această perioadă citește enorm; în timpul serviciului militar, de trei ani la cavalerie, ia parte la războiul din Crimea, dar demisionează din armata în 1856, când se anexează sudul Basarabiei la Moldova. El a trecut în acest ținut ca să scape de protecțiunea...
24 poezii, 0 proze
ACAlbert Camus
- se naste la 7 Noiembrie 1913, ca al doilea fiu al lui Lucien Camus si Catherine Camus - 1914 – izbucneste primul razboi mondial. Tatal lui, ranit pe front, moare intr-un spital din Saint Brieue. Catherine, impreuna cu cei doi copii se stabileste la Alger, castigandu-si existenta ca femeie de serviciu. Camus isi petrece copilaria intre mama sa, aproape surda si vorbind foarte putin, un unchi infirm si fratele sau, Lucien - 1918-1923 – urmeaza cursurile scolii comunale de pe strada Aumerat - 1923-1930 – urmeaza ca bursier, cursurile liceului din Alger - 1925 – apare romanul Falsificatorii de bani” - 1930 – primele semen ale tuberculozei - 1932 – isi continua studiile urmand cursul superior al liceului. Debuteaza in presa, publicand articole pentru revista Sud - 1933 – venirea lui Hitler la putere. Camus militeaza in Miscarea antifascista Amsterdam-Pleyel, infiintata de Henri Barbusse si Romain Rolland. Il citeste pe Proust, asupra caruia se va opri mai tarziu indelung, in eseul sau...
18 poezii, 0 proze
Fleancu Marius Serban
se naste pe 13( a se citi : treisprezece) decembrie 1982. traieste-n zig-zag, sperand ca asa timpul sa-l uite. e egoist, egocentric-extrovertit. e plicisit; spune prostii si tace!
1 poezii, 0 proze
MCMiloš Crnjanski
Se naște la 26 octombrie 1893, la Csongrád (Ungaria), în familia unui notar sărac, Miloš Crnjanski. În 1896, familia Crnjanski se mută la Timișoara, unde Miloš va urma și liceul. Va scrie despre orașul de pe Bega de câte ori are prilejul, Câteva capitole din Migrații se desfășoară, de altfel, în locuri pe care timișorenii de azi vor putea să le identifice fără dificultate. 1901 - Moare Toma Crnjanski, tatăl său. 1911 - Participă, la Ciacova, la festivitățile desfășurate cu prilejul împlinirii unui veac de la moartea lui Dositei Obradovici. Crnjanski va avea mereu cultul înaintașilor, al întemeietorilor, al tradiției. 1912 - Termină, strălucit, liceul piarist din Timișoara. Scrie, sub influența lui Maeterlink și Rostand, piesa Cneazul blestemat. Se înscrie la Școala superioară de comerț exterior de la Rjeka. 1913 - La Viena. Pentru prima oară la Belgrad, cu clubul de fotbal din Novi Sad. Locuiește însă la Viena, la un unchi al său, comerciant. 1914 - Arestat, apoi înrolat și trimis pe...
3 poezii, 0 proze
Se odihnesc dervișii-n umbra zilei
de Adrian Munteanu
Se odihnesc dervișii-n umbra zilei, Apoi se prind în sacrul dans feeric. Planetele, cu umbletul lor sferic, Se nasc din gestul magic al idilei. Închipuie un șarpe cadaveric, Suit pe crugul cenușiu al...
Locul celor ce nu se odihnesc
de Ioana Nastase
Era o noapte umedă și întunecată, iar eu nu-mi doream decât să ajung cât mai curând acasă. Ploaia măruntă abia se potolise și numai frământarea prelungă ca un murmur de neînțeles a frunzișului...
Femeile se prind de pământ
de Cristina Sirion
se odihnesc femeile cu fusta înnodată între pulpe când timpul pare că stă se prind de pământ și mângâie la urmă dau foc frunzelor roșii așa cum ar strânge pe fugă un șervet cu merinde * mai întâi...
e ora cand lupii se aseaza la masa
de Anni- Lorei Mainka
e ora când lupii se așează la masă când porumbeii își ferecă pleoapa e ora când clopotarul se luptă cu sfoara din turn iar tu, adus de spate te rogi Celui părăsit în pulberea valizelor e ora când...
Îngerii se miră plângând
de gina-elena afrasinei
Adevărul e că mă simt bine, minunat, până la urmă. Nu că s-a ivit cineva, dar îmi cer dreptul meu. Mare filosofie, viața asta. Cine nu vrea viață veșnică, până la urmă și la urmă. Viața e veștedă,...
Cântările de mai se răsfrâng în raze de flori asupra mea
de Ana-Maria Balas
Dimineața tu începi să exiști, la fel ca umbra-mi ce răstoarnă dansul necontenit al fluturilor de mai, în surâsuri noi în cascade cu brațe visând contururi calde, moi, chemări negrăite de pași muți...
Prețios text care se cuvine între om și meritul său
de Marius Marian Șolea
Prețios text care se cuvine între om și meritul său Te-au învățat bătrânii țării și cineva de prin familie să trăiești viața cu impertinență. fiecare, din considerente diferite. e și un aport...
Mâinile mele
de Nicolae Popa
Pe pieptul meu se odihnesc mâinile mele. Pe pieptul meu palmele mele s-au culcat cu fața în jos ca niște urechi și ascultă, ascultă, ascultă și chiar aud cum dedesupt buf! buf! buf! face pieptul și...
Crâmpei
de lucian m
pe omul din lan se odihnesc două ciori ascultând vânt la picioarele lui înflorește un mac sfințind pământ .......
Stea funebra
de Djaneene M
Flori uscate se odihnesc oftand Indurerat, la capataiul tau, Iar pamant greoi si zbuciumat Sta peste trupul tau. Si simt ca te-am pierdut, Sau ca tu m-ai uitat. In tine nu mai sunt... Dar eu iar...