"Scările înapoi " – 3842 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
NSNicolae Szekely
Fac. de Metalurgie (Politehnica Bucuresti) Carti publicate: Alchimia divinului - eseu filosofic, ed. Emia Astrele interioare - poezie, ed. Signata (Helicon), seria Liliput Starile imnice - poezie, ed. Mirador, Arad Sine piezis - poezie, ed. Corvin Buletin de stiri - [pezie, ed. Corvin Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania - Filiala Arad, din 2002 Pasiune complementara: Chitara clasica Serviciul actual: tehnoredactor (la o editura/tipografie din Deva) Timpul aduce cu sine aluviuni, dar si spala... Iata ca a disparut chitara, in locul ei a aparut lauta, cu repertoriul ei vast, mult prea vast si adanc... De fapt lauta este Biblia instrumentelor... http://www.youtube.com/watch?v=G4e25lUk8Qw si alte inregistrari daca dati cautare dupa simplul nume pe care il port...
50 poezii, 0 proze
CCANTACUZU
Puritatea se mentine prin intermediul visului,care devine sublin, permitand individului sa fie creativ,intuitiv,plin de imaginatie!In "solitudinea mea infantila" am reusit sa-mi exprim emotiile si starile sufletesti.Astfel ma dezvalui,folosind un limbaj care ma reprezinta ca persoana visatoare,nostalgica,atrasa de metafizica, abstract,arta definita ca un "tot" ,care te invaluie si te poseda!
16 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Andreea
Sunt atatea evenimente, persoane, vorbe, zile relevante pentru ceea ce sunt eu astazi... bune, rele. In fine, am invatat ca sunt atatea lucruri gri pe lumea asta, incat ma feresc sa fiu bicolora. E mult prea riscant. De asemenea, as vrea sa evit sa ma definesc raportandu-ma la un anume lucru, prefer (macar pentru inceput) ca textele cuprinse pe acest site sa vorbeasca despre starile, gandurile, emotiile, reveriile mele. Si in final, despre mine.
2 poezii, 0 proze
CCchirescu manuela catalina
Nu stiu exact ce as putea scrie aici... din compozitiile proprii am avut publicate doar in revista liceului Spiru Haret din Targoviste unde am invatat, in revista UNDE din constanta. in revista ROMAN IN LUME din madrid ,si in volumul de poezii¨Roman in lume...¨ volum publicat in spania in urma cu ceva timp .Sper ca pe viitor sa pot spune mai multe despre mine. Cu mult respect, Catalina STAREA DE POEZIE Obiectul poeziei il constituie starile sufletesti nelamurite,confuze,care neputand fi formulate clar, nu vor putea fi transmise decat pe calea sugestiei.Poezia ofera cititorului o placere deosebita.Placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul,ceea ce se ascunde in spatele fiecarui vers.Aceasta placere este data si de muzicalitatea exterioara obtinuta nu numai prin ritmuri si rime perfecte,ci prin repetitia obsedanta a unor cuvinte sau a unor anumite vocale. Poezia, scria Victor Hugo ,"este ceea ce este mai intim in toate". Poezia este inclinatia spre meditatia...
89 poezii, 0 proze
CCCristian CUTEANU
Sunt arhitect...și precum în arhitectură există o anume poetică, îmi place poezia ca formă de exprimare interioară sau exterioară. Cand scriu trebuie ori să mă regăsesc, ori să mă transpun și orice cuvânt sau literă își are filozofia ei poetică. Poezia nu este o tehnologie literară ci o stare literară, ea nu poate sa existe constransă, supusă, dar pentru scufundarea cititorului in aceleiasi stări, poezia are nevoie dea putea fi simțită, aproape palpabilă, și pentru asta suntem nevoiti sa cautăm, sa găsim, să propunem tehnici. Mesajul, sensul, forma poeziei trebuie aleasă, pentru că induce stări. Stările cititorului chiar dacă nu le putem decide noi, dar le putem încerca.
24 poezii, 0 proze
SNSuflet Nomad
Nu scriu ca să îți placă sau să te oftice, să te trezească sau să te îngroape, ci pentru că în lume e haos și vreau să povestesc prin scris, nu prin glas, întrucat oricum nu m-ar auzi nimeni, tot așa cum nici eu nu aud sau, mă fac că nu aud. Eu măcar recunosc. Sunt clădită din imperfecțiuni, păcătuiesc și nu mă cred "cea mai tare din parcare", dar nu suport prostia, insensibilitatea și superficialitatea, motiv pentru care uneori risc să fiu mai acidă și extremistă. În rest... Dacă vrei să te deprimi, apasă Enter, fără să mă faci responsabilă de stările tale. Dacă nu vrei, folosește comanda: alt F4. Mulțumesc și... Succes.
2 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
Scările înapoi
de Silvia Goteanschii
Prima condiție ca să urci aceste scări e să-ți scoți pantofii de lac și costumul office, să pui între realitate și iluzie semnul egal. Să rămâi gol, pe dinafară, dar pe dinăuntru să auzi clopotele...
ciudat cu adevarat
de Stoica Elena Cristina
sunt eu si nu numai...ceilalti ma urmeaza, de fapt eu incarc sa ii urmez...ajung intr-o incapere ce pot sa jur k dateaza din sec al XVI lea...e ciudat...toti pleca...eu ii urmez dar ceva ma...
ciudat cu adevarat
de Stoica Elena Cristina
sunt eu si nu numai...ceilalti ma urmeaza, de fapt eu incarc sa ii urmez...ajung intr-o incapere ce pot sa jur k dateaza din sec al XVI lea...e ciudat...toti pleca...eu ii urmez dar ceva ma...
urmele zilelor noastre
de Dana Banu
să fie clar pot ajunge până la capătul străzii chiar pot deschid ușa cobor în fugă scările afară în tricoul cu lennon fără geacă blugi negri teniși albi o brichetă în buzunar 10 lei și părul murdar...
[oamenii au scările în minte]
de Daniel Dăian
ca niște coșmaruri uimite curg înainte și înapoi valsează printre confesiuni și pretențioase coborâri în lumea de apoi unde aceleași trepte curg înainte și înapoi cu o greutate imensă sau o culoare...
Ultime acorduri
de Lazăr Petruța Andreea
Pe scările de piatră, mai reci ca nepăsarea, Și tari ca fierul care nu mai poate fi topit, Zăcea un tânăr trist ce-și aștepta chemarea Prin ultime acorduri de suflet gol, rănit. Cu ochii plini de...
Tablete de Pași în Urcare și Coborîre pe Tabla de Șah
de Sorana Petrescu Felicia
Să urci scările într-un joc de șah spre o lămurire e sinelui pierdut într-o grafică (de gen Escher) să cobori scările, ridicînd atracția grav(itațională) la rang de lipsă să întrerupi apoi scările cu...
Bălțata de toamnă
de Ottilia Ardeleanu
Se uită înapoi. Beznă. Ceilalți sunt prea prinși de ceea ce se întâmplase. Undeva în fundal, orchestrate de talgere de frunze, se sting vocile zilei. Sub tălpile lui masive pare că sapă cineva tunele...
introspecție
de paparuz adrian
mereu sunt uimit cum poți tu urca scările cerului de-a-ndăratelea mai repede decât toți colocatarii aceastui infern roz sunt de-a dreptul buimac de uimeala cu care urci înapoi privind înainte și mă...
Introspecție
de paparuz adrian
mereu sunt uimit cum poți tu urca scările de-andăratelea mai repede decât toți colocatarii din această arcă și mai ales decât mine inventatorul trecutului aș putea fi chiar mântuit dacă nu m-aș urî...
mereu sunt uimit
de paparuz adrian
de cum îți poți urca tu scările de-a-ndăratelea mai repede decât toate contemporanele planetare la un loc și caut inutil răspunsuri în galaxia întrebărilor iar uneori mă gândesc cu tristețe că voi...
LudiceIII: Plic parfumat
de Cirstea Nicolae
Abia acum a înțeles... Eram în living și o priveam cum coboară scările, treaptă cu treaptă, majestuos. S-a oprit o clipă apoi a fugit înapoi sus. A început din nou să coboare. Majestuos. Când mai...