"SIRURI TRISTE." – 1597 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
MPmilos petru
Nascut la Pesac unde a terminat 7 clase,liceul la Loga Timisoara,Scoala tehnica contabila la Lugoj 1961,Institutul agronomic din Timisoara 1966.A profesat ca agronom,in administratie, agent de valori mobiliare, arbitru și jucător de șah, fost component al echipei de șah prin corespondență a județului Timiș. Scrie pe mai multe situri literare. A publicat cartea "RÂSUL ÎNGRAȘÃ"-catrene umoristice, apare în Antologia de catrene și epigrame, editura EDO 2010. Materialele sale au mai apărut în diferite ziare și reviste, la radio și TV. Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România.
519 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
SIRURI TRISTE.
de Constantin Rusu
Multe vorbe,gand nespus, nopti fara luna,rasarit apus, minciuna-n vorbe de iubire, flamanzii tristi,fara uimire. Umbre sfasiate care plang, rime ametite de-un natang, dialogurile ca un monolog, note...
cădem ca frunzele... a toamnă
de Macovei Costel
morții coboară din lună sfioși și vor să se-încălzească-n cloaca lumii ai fost și ei ai lumii fii, dar n-au știut că vor muri sfârșitul lunii suflă-n frunza moartă și iarna bate-ncet la poartă o cană...
Revelion
de Djamal Mahmoud
e un sfârșit de iluzie lacrimile se ascund în spatele zidurilor văruite în culorile curcubeului șiruri de pași îmbrățișează străzile triste copacii stau dezgoliți în brațele cerului curând va începe...
Galleria
de romy sascher
vocea ta insistă să-mi aleg, să mă uit, să probez femeile astea ceva, orice, totul știi spectacolul, se tot perindă șiruri nesfârșite de femei subțiri ca vântul brune, roșcate, frumoase, triste,...
Poți să-i scazi nota la purtare fericirii?
de Bumbac Elena Laura
Uneori îți vine să iei fericirea-n brațe să-i înflorești pomii la orice apus. O vezi alergând nespus răsăritul lunii prin toate recreațiile vieții. Cuvintele ei au viață scurtă și aripi triste când...
Port breton
de Ion Pillat
Căsuțele cetăților bretone. Cu spatele-adus și șoapte guturale, Înghesuite-n șiruri monotone, Se-nchină-n umbră naltei catedrale. Bat clopote blajine în surdină... În zori de zi e împânzită marea....
Temnita sufletului
de nica ioana
Cateodata ma gandesc la cate lucruri ascundem, la cat de verosimile sunt zambetele pe care le afisam si cat de triste sunt povestile ce le voalam . Cate secrete asteapta sa fie dezgropate si cate...
Cantec...
de mihailescu alexandra
Vazut-am un tablou in vis In care nu ma regaseam Simtirea imi spunea ca-nchis Era tabloul ce-l priveam... Un cer funebru picura Biserica-nnegrita-n rugi Ce singura in vis veghea Doar sufletele unor...
Rugaciuni
de Nicolae Szekely
I Eu sunt poetul primelor cuvinte, Al tainei lor, și-atunci când le contemplu Mă rog la poezie ca-ntr-un templu În fața unor sacre oseminte. Vor fi fiind lipsite de-acel eu, Nu-și folosesc lor sieși,...
Pe jumătate
de George L. Dumitru
Cam optsprezece ani, nu avea mai mult. Aluneca lin, parcă pe deasupra asfaltului plastifiat de vipia bucureșteană. Aerul încins al zilei de vară se ondula pe arama întunecată a trupului său proaspăt....
Poveste de demult
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
A fost o taină necitită-n urbe Cu-n el și cu o ea, cândva, demult Când zeii își găseau în linii curbe Sorocul ce și-acum îl mai ascult’, Când, dedesubt, în codri, pe-nserat Se pomeneau mânați de...
pescuitorii de lacrimi
de Mihaela Maxim
I pe întunericul clipei... mă bucuram ...prea devreme de gustul lacrimilor număram... timpul crescut clipe lungi și verzi până la cer mă-nchideam în mine singură Cutia Pandorei sălășuia un pustnic...
Cum ar fi dacă...?
de Nelia Viuleț
Niciodată nu ar trebui să spunem că știm totul, pentru că viața ne dă peste nas cu argumentele ei. Și știu sigur că nu suntem întotdeauna mai puternici decât ceea ce ni se poate întâmpla. Știu că...
Fluide
de Mihaela Muraru - Mândrea
Curge dintr-un ochi gigantic, lacrima de început. Universul fantomatic zace stins în transparență, cade forma globulară printr-un spațiu conceput de gândirea infernală a pătrunderii-n esență....
Bună dimineața, tristă Românie!
de Cristian Petru Balan
\"Bună dimineața, Românie sfințită de dureri! Bună dimineața, frumoasă zeiță terestră, îmbrăcată în ie de câmpii doinitoare, respirând jale prin plămânii codrilor de-aramă și-ai pădurilor de-argint...
iertarile multiforme
de Liviu Ioan Copos
pe sticlă impulsuri gregare nikite - n șiruri de capatoși cabotini necurmați fanfaronada nepăsării în bulbi de grenadă națiunea mea tristă manelistă otevistă cu aripi de nisip crescute pe cicatrici...
Cindarella
de Daniel Bratu
- din ciclul “autoparodii triste” Cindarella, prin ochii tăi mari cât umbrela, Cindarella, mă-nvârt ca cine-manivela, Cindarella, și mă vând. Cindarella, eu n-aș fi vrut să fiu de-acela, Cindarella,...