Poezie
SIRURI TRISTE.
1 min lectură·
Mediu
Multe vorbe,gand nespus,
nopti fara luna,rasarit apus,
minciuna-n vorbe de iubire,
flamanzii tristi,fara uimire.
Umbre sfasiate care plang,
rime ametite de-un natang,
dialogurile ca un monolog,
note puse aiurea-n catalog.
Eram lovit de spatiul limitrof,
aveam doar aer si-un cartof,
jilavele priviri ne-au animat;
tu ai zambit,eu te-am urmat.
Si am avut prezente inocente,
cu lacrimi si vise-adiacente;
singur am fredonat,fara intentii,
un cantec trist,fara pretentii.
Azi m-ai pus in sirul fara rost,
cerul fara stele,cuibul-adapost,
usa e inchisa cu doua zavoare,
mi-ai scos geamantanul,
langa el ai pus o floare.
001324
0