"Ridică-ți fruntea și stai de veghe!" – 20082 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
LMLorenzo de Medici (zis il Magnifico)
1449-1492 Descendent al familiei de bancheri mecenați Medici, nepot al fondatorului Academiei neoplatonice din Florența, Cosimo, “Părintele Patriei”, fiu al lui Piero dei Medici și al Lucreziei Tornabuoni, Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a moștenit mai mult de la bunic decât de la tată iscusința în conducerea treburilor de stat și receptivitatea față de artă și față de tot ce e frumos. De foarte tânăr a făcut studii cu iluștri învățați, împletind învățătura cu instruirea politică și călătoriile în peninsulă. După moartea tatălui său ajunge în fruntea statului florentin, pe care îl va conduce cu abilitate timp de 23 de ani. Acești ani constituie perioada cea mai strălucită din istoria Florenței pe care el a ridicat-o la nivelul de model al civilizației Renașterii și al culturii umaniste. Politician de geniu și diplomat neîntrecut, a fost totodată și un om de o vastă cultură și un mare protector al literaturii și artelor. De prețuirea și sprijinul său s-au bucurat cei mai mari...
2 poezii, 0 proze
pirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
ATAnghelina Tiberiu
Bucurestean pierdut printre muntii cavernosi si umpluti pana la refuz cu fiinte, ridicati inca dinaintea existentei. Ma uit prea adesea in mine cautand un raspuns pentru cei din exterior, uitand mereu ca viata este doar imitatie... pentru ca asa cum a trait primul dintre oameni asa vor trai toti: cu stiinta mortii si frica neexistentei. Contact: http://tezeu.wordpress.com/ at_tezeu@yahoo.com at.tezeu@gmail.com
27 poezii, 0 proze
eduard
un fel de zero plin, ridicat la patrat, la cub, smucit de sub radical, nesiguranta, indrazneala, dorinta
16 poezii, 0 proze
JTJean Toomer
Jean Toomer (1894-1967), recunoscut ca unul dintre poeții inovatori ai anilor ’20, a ridicat pe culmi noi expresia artistică a negrilor americani. Tatăl lui fusese negru născut liber, iar Eugene, de unde provine prenumele Jean, a fost doar mulatru. Jean Toomer a fost unul dintre cele mai proeminente talente ale renașterii negre. Printre scrierile sale, cea mai de seamă este Cane (1923), un volum de poeme, povestiri și schițe. La aceasta s-au adăugat piese de teatru și multe alte poeme și povestiri care relevă idealismul rasial și democratic.
7 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
NDNicolae Dimachi
Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris. A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690). A murit la 16 octombrie 1836. Operă: Sfatul familiei – comedie în versuri Lună, lună, te văz lună O adunare de trii cocoane
1 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...
87 poezii, 0 proze
Ridică-ți fruntea și stai de veghe!
de Anolia Lorei
Scutură-ți pădure rugina Și răsai lumină din tufișuri! Nu e timp de înc-o ploaie... Se-ncep războaie! Ce te vaiți sub frunza tremurîndă? Aștepti de prin cer izbîndă? Cerul e departe și abea dacă te...
Féadel partea a 4-a
de Beyond Birthday
Féadel ieși din casă, pe așeză pe o porțiune verde din fața acesteia, puse o palmă pe pământ și se concentră cu toată puterea. Orașul fu cuprins de un cutremur puternic, Féadel făcea asta. \'\'V-oi...
Odă Timișoarei
de Bucur Nicolae
În liniștea deplină Din firul său de apă Văzut de blânda lună Orașul se adapă. Ascultând tăcut Murmurul din val, Orașul rănit Soarbe din canal. Care pare-ai spune: Ești neliniștit, Capul sus,...
Eliberatorul
de Tibung Nastenco
Eliberatorul Cu flori de primăvară ești azi înconjurat În cimitir. Iar gându-mi adie peste leat: E leatul împlinirii, sunt florile ce lauri Mereu vor sta în vreme pe fruntea ta de aur! Ridică-te-n...
Cântecul bătrâneții
de ovidiu cristian dinica
Într-o după-amiază toridă de vară, când ulița satului părea adormită sub greutatea soarelui, în curtea Getei se auzea doar bolborositul liniștit al cratiței de pe pirostrii. Aerul mirosea a caise...
La gura povernei
de Nicolae Diaconescu
La gura povernei În vara asta s-au făcut multe zarzăre. Așa li se spune în Muscel la corcodușe. Prune au fost și mai multe. Toți pomii sunt despuiați de crăci. Cazanele merg zi și noapte fără...
Rămîi...
de Daniel-Dumitru Darie
Rămîi cu toată șoapta sfîntă Să închinăm acest pahar, O veche taină ne încîntă Să ne iubim fără habar. Să priveghem cu ochi de soartă Al vremii mers necontenit Și să pornim spre-a lumii poartă Ca să...
Statuia
de magdalena chirilov
De-a lungul zidului, pașii vorbesc o limbă a lor, sună înfundați și grăbiți, căutînd să nu facă prea mult zgomot. Mă trezesc cum, balansîndu-mă pe vîrfuri, sar cu pași nesiguri din piatră în piatră....
flăcărici
de emilian valeriu pal
în fiecare dimineață mă trezesc mă uit în oglindă respir dacă se aburește e bine încă o viață dacă nu mi-e totuna sunt obișnuit cu starea de veghe amorțit în turnuri de lemn soldat cu o pușcă...
Primele fire albe
de Ernest Uskar
În acel an, \'57, secretara de partid din satul Ziba nu împlinise treizeci de ani, dar avea mai bine de zece ani de când se înscrisese în partid și de când fu nevoită să-i părăsească pe ai casei....