"Ridică-ţi fruntea..." – 20082 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
LMLorenzo de Medici (zis il Magnifico)
1449-1492 Descendent al familiei de bancheri mecenați Medici, nepot al fondatorului Academiei neoplatonice din Florența, Cosimo, “Părintele Patriei”, fiu al lui Piero dei Medici și al Lucreziei Tornabuoni, Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a moștenit mai mult de la bunic decât de la tată iscusința în conducerea treburilor de stat și receptivitatea față de artă și față de tot ce e frumos. De foarte tânăr a făcut studii cu iluștri învățați, împletind învățătura cu instruirea politică și călătoriile în peninsulă. După moartea tatălui său ajunge în fruntea statului florentin, pe care îl va conduce cu abilitate timp de 23 de ani. Acești ani constituie perioada cea mai strălucită din istoria Florenței pe care el a ridicat-o la nivelul de model al civilizației Renașterii și al culturii umaniste. Politician de geniu și diplomat neîntrecut, a fost totodată și un om de o vastă cultură și un mare protector al literaturii și artelor. De prețuirea și sprijinul său s-au bucurat cei mai mari...
2 poezii, 0 proze
pirvu ioana alexandra
Inlantuit Singuratatea e o sabie ascutita Ce-ti taie glasul de-a trai, Si viata nu mai fericita Unu singlul lucru mai ramane,de-a iubi. Cand n-ai o sora sau un frate Pentru a darui si a iubi Ramai rapus de singuratate Ca un ostas pe campul de razboi. Dar daca in viata apare o raza de sperana, Si se naste un nou-nascut Te ridici si lupti mai depate Pentru singutatea a o birui. Si cand vezi ca rade intr-aletale brate sufletul iti surade in tine Si inmia se-n groapa in iubire Fara a ramane loc si de alta fericire.
1 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
ATAnghelina Tiberiu
Bucurestean pierdut printre muntii cavernosi si umpluti pana la refuz cu fiinte, ridicati inca dinaintea existentei. Ma uit prea adesea in mine cautand un raspuns pentru cei din exterior, uitand mereu ca viata este doar imitatie... pentru ca asa cum a trait primul dintre oameni asa vor trai toti: cu stiinta mortii si frica neexistentei. Contact: http://tezeu.wordpress.com/ at_tezeu@yahoo.com at.tezeu@gmail.com
27 poezii, 0 proze
eduard
un fel de zero plin, ridicat la patrat, la cub, smucit de sub radical, nesiguranta, indrazneala, dorinta
16 poezii, 0 proze
JTJean Toomer
Jean Toomer (1894-1967), recunoscut ca unul dintre poeții inovatori ai anilor ’20, a ridicat pe culmi noi expresia artistică a negrilor americani. Tatăl lui fusese negru născut liber, iar Eugene, de unde provine prenumele Jean, a fost doar mulatru. Jean Toomer a fost unul dintre cele mai proeminente talente ale renașterii negre. Printre scrierile sale, cea mai de seamă este Cane (1923), un volum de poeme, povestiri și schițe. La aceasta s-au adăugat piese de teatru și multe alte poeme și povestiri care relevă idealismul rasial și democratic.
7 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
NDNicolae Dimachi
Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris. A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690). A murit la 16 octombrie 1836. Operă: Sfatul familiei – comedie în versuri Lună, lună, te văz lună O adunare de trii cocoane
1 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...
87 poezii, 0 proze
Ridică-ţi fruntea...
de Mihail Cornea
Ridică-ţi fruntea,tinere, Nu sta cu capul plecat. Strângeţi pumnii,tinere, Zdruncină trecutul dureros care cândva te-a apăsat. Ridică-ţi fruntea,mamă, Îndreaptă-ţi privirea către cer. Ascultă-mi...
Ridică-ți fruntea și stai de veghe!
de Anolia Lorei
Scutură-ți pădure rugina Și răsai lumină din tufișuri! Nu e timp de înc-o ploaie... Se-ncep războaie! Ce te vaiți sub frunza tremurîndă? Aștepti de prin cer izbîndă? Cerul e departe și abea dacă te...
Învingeți fricile, lumina să-ți strălucească
de RAPCEA ROMULUS
Învinge-ți fricile, căci ele te leagă De umbre grele ce-n suflet se-ndesagă. Nu te mai gândi la rău și nu ți-l mai imagina, Atragi furtuni pe cerul ce-l poți însenina. Gândește limpede, ca râul de...
belagine 3
de holobaca gheorghe
ridică-ți fruntea cât muntele semeț fii mai presus de tot ce te-nconjoară cu ochi de vultur câmpia măsoară și calcă pe urme de pas îndrăzneț adună-n saci fapte bune la moară pe pisc și pe văi crește...
Cântec pentru speranță
de Bârjovanu Mugur-Nicolae
Cântec pentru speranță Ridică-te din humă Chiar de ai ostenit Adună-ți iar norocul Căci tu l-ai risipit. Hai smulge-ți de pe suflet Lințoul negru al morții Păgâne gânduri lasă Pierdute-n bezna...
Punte peste abis
de mircea trifu
Trezesc un clopot de aramă, Și-l fac o punte peste-abis, Iar nopțile îi bat cu teamă, Auzi? e drumul tău deschis. Ridică-ți fruntea credincioasă, Ce odihnește-același voal, E voalul umbrei de...
Aprinde-te iubire
de pop romeo
Aprinde-te, arzi, lasa crucile sa-ti intinda viata pana la foc aduna-ti lacrimile in cranguri si lasa-te zbor peste ele, adu-ti aminte de dor acela cu care Isus s-a-naltat cu care cerul l-a cautat...
Corul lopătărilor
de Ion Pillat
Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene! Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene, Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin, Prin valuri legănate să le vedem cum vin. Nebuni, în van cerca-vom...
Într-o zi, voi înțelege!
de zephirus
- Lasă-te purtat de simțuri, Lasă-te purtat de vânt. În romanul vieții tale, Nu lipsește un cuvânt! Lasă-te mișcat de val, Lăsa-te udat de ploi. Într-o zi, vei înțelege - Nu vom mai fi “NOI” si...
Tu taci
de Elena Ratoi
Tu taci, când în jurul tău e-o aprigă furtună De hohote și-aplauze, de gemeri și strigări. Un stins ecou adânc în piept îți mai răsună- Îl stingi de tot, arzându-l în năprasnice văpăi. Ce-a fost...