Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Într-o zi, voi înțelege!

10-10-2003

4 min lectură·
Mediu
- Lasă-te purtat de simțuri,
Lasă-te purtat de vânt.
În romanul vieții tale,
Nu lipsește un cuvânt!
Lasă-te mișcat de val,
Lăsa-te udat de ploi.
Într-o zi, vei înțelege -
Nu vom mai fi “NOI” si “VOI”.
Simte-ți idealul tău,
Caută-l și-l vei găsi.
Lasă-te-ncălzit de focul
Inimii ce va iubi.
- Luat de simțuri și de vânt,
Într-un spațiu de mormânt?!
A iubi sau a nu fi,
În rațiunea inimii?!
- Eu iți zic: privește-n față,
Vei vedea al tău destin.
Eu iți zic: privește-n urmă,
Spre pilonii ce-l susțin.
Dumnezeu a creat lumea,
La-nceput, era sublimă.
Dumnezeu o are-n pază-n
Întuneric și lumină.
Eu iți zic: deschide-ți ochii –
Vei vedea ce nu se vede.
Eu iți zic: ascultă-mi glasul,
Într-o zi, vei înțelege.
- Demiurg creat de mintea
Sufletului făr’ de el, e-un
Paradox al omenirii,
În obsesia nemuririi.
- Ridică-ți fruntea împietrită,
Să-ți văd ochii cei de gheață,
Buzele de foc uscate,
Chipul tău lipsit de viață.
E tristețea absolută,
Un suspin fără ecou,
Suferință-ndelungată
Și o moarte de erou...
Îți simt veșnica durere-n
Astă lume fără lege...
Însă totu-i un miraj!
Într-o zi, vei înțelege.
- Omul, o eroare a naturii,
O problemă fără tema...
- O eroare a naturii!?
E-o creație supremă!
Dumnezeu a creat omul.
Din pământ suntem cu toții
Și Pământul este-al nostru
Și-n pământ se duc toți morții.
Dumnezeu ne dă lumina,
Dumnezeu ne dă ființa,
Dumnezeu ne-arata calea
Mântuirii și credința.
Dumnezeu ne dă de toate,
Dumnezeu ne-arată totul.
Să-l audă cine poate!
Dumnezeule, ești totul!
- Suferință, boală, crimă,
Foamete, război și moarte -
“Dumnezeule, ești totul!” –
File rupte dintr-o carte...
- Mântuiește-ți al tău suflet,
Păcătosule, degrabă!
N-auzi al Satanei urlet,
Nu-l auzi? Ia’ de te-ntreabă!
Rătăcești prin întuneric,
Prin pustiul vieții tale,
Căutând mereu lumina,
Căutând spre acea cale...
Dar lumina-i-n al tău suflet –
O coroan-a unui rege,
În împărăția vieții –
Într-o zi, vei înțelege.
- Când greșeli clădește mâna-ți,
Păcătoși când ochii-ți sunt,
Când în foc de Iad s-ascunde
Mintea inimii-ți de sfânt...
Când a urii răzbunare
Uită faptul de-a ierta,
Iertător fie și Domnul,
Răzbunarea e a ta...
Lăcomia și mândria,
Când în inimă-ți vor crește,
Vinovat va fi Satana,
Cel viclean, ce-ademenește!?...
- Ispitit te simt pe tine.
Calea dreaptă d-ei alege,
Vei cunoaște fericirea
Și atunci vei înțelege.
- \"Cale dreaptă\"-n labirintul
Vieții fără de sfârșit!
Când se vor sfârși odată,
Dar tu nu vei ști nimic...
\"A cunoaște\" e prea mult
În astă lume ignorantă!
Când icoana vieții noastre
E-o pictură dezolantă...
\"A-nțelege\" ce înseamnă
\"A cunoaște\" și \"a ști\",
Alergând după răspunsuri,
\"Calea dreaptă\" nu va fi!
- Ca să știi, întreabă Cerul.
Să primești răspuns de Sus,
Trebuie să crezi în Tatăl,
Duhul Sfânt și în Iisus.
- \"Dumnezeu\" îl denumim noi,
Dumnezeu cel bun și sfânt,
Ce-a creat tot Universul,
Lume-aceast-acest Pământ...
Dumnezeu are răspunsul
La această întrebare:
“Unde, cum și ce, de când,
De ce, de cât, de unde, care?”
- Duhul Sfânt, pe-acest Pământ,
Va coborî curând plângând...
- Căci a greșit, când ne-a creat,
Rostind atunci doar un cuvânt!
\"Pe aripile unui înger,
Zburăm cu toții către cer.
Să piară relele din lume,
Să le vedem cum pier!\"
Dar \"îngeri\" ni s-arată nouă?
Și \"Cer\" nu e văzduh întins –
În care liber rătăcesc
Ai noștri ochi – de neatins?!
\"În îngeri, nemurire, zbor
Noi credem. Vă rugăm pe voi:
Lăsați ale noastre reverii
Din inimile de copii.\"
- Să crezi în Domnul nostru Sfânt,
Nu e iluzie-amăgire.
Să înțelegi al Său cuvânt,
E-nțelepciune... dăruire...
- A oferi lui Dumnezeu
O clipă doar din viața ta,
Dar viața doar o clipă e,
Atunci, i-o vei mai da?
Se scurge clipa vieții tale,
Se scurge pe-al tău chip,
Precum se scurg într-o clepsidră
Fire de nisip.
Iar ochii tăi încețoșați
Privesc, orbiți de frică,
Acele fire de nisip,
Nisipul care pică.
Iar mintea trupul își oferă
Zeului... imaginar...
În care mintea-nnebunită,
Fuge spre al Lui hotar.
În spațiul minții, claustrat,
Orbit de frica morții-ți
Gonești iluzii și himere,
Punând pe seama sorții.
Să mori însă nu-ți e sortit,
Cu toții-o vom cunoaște!...
Dar viața mulți n-o vor afla
Din clipa când s-or naște.
Și crezi c-această clip-a vieții
Este doar un început,
În urma căreia trupul nostru
Va ajunge un rebut!?...
Din el ieșind al nostru suflet,
Cu-nsușiri dumnezeiești:
Nemurirea și Știința
Pentru Lumile Cerești!?...
Dacă zei vom fi cu toții,
Veșnicia de-om cunoaște,
Pentru ce-am trăit în mine?!
Pentru cine ne vom naște?!
Pentru ce primesc suflare
Trupuri ce nu pot alege,
Viața fiindu-le curmată!?...
Într-o zi, voi înțelege?
043814
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
766
Citire
4 min
Versuri
176
Actualizat

Cum sa citezi

zephirus. “Într-o zi, voi înțelege!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zephirus/poezie/174292/intr-o-zi-voi-intelege

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Poezia are încă multe rime simple (\"vânt-cuvânt\" ar fi un exemplu; în prima strofă ca și în altele nu respecți alternanța rimei, în versurile 1-3, 2-4 etc.)
Acestea ar fi doar câteva exemple.
Renunță la a scrie cu majuscule în text (\"“NOI” si “VOI”\" - aici trebuie și în loc de si). Evită alăturările \"în-în...\". Și merită încă prelucrată. Poeziile mai bune au intrat pe prima pagină. Chiar dacă aceasta este la atelier, eu cred că poți prelucra următoarele texte. Ideile tale sunt bune, rămâne doar compoziția și expresia lor să fie redată bine.

Ela
0
@chitoveanu-victoriaCV
Incerci sa cuprinzi suferinta intregii omeniri in versurile tale? pe langa strofe bune sunt si foarte multe mai putin bune care ar trebui prelucrate daca ar fi fost numerotate ti-as fi sugerat din punctul meu de vedere. Compozitia este prea lunga si foarte greu de urmarit .Merita sa lucrezi la ea si sa scoti jumatate din strofe in care ideile se repeta ar fi in avantajul tau si al compozitiei tale.
0
@zephirusZ
zephirus
Ela, mulțumesc pentru răspuns, pentru sfaturi și pentru încurajare. Voi încerca să-i fac poeziei o revizuire severă, dar mă tem că respectarea rimelor dintre versurile 1 cu 3 și 2 cu 4 va fi imposibilă și nu ar duce altundeva decât la rescrierea întregii poezii. Am considerat că, dacă păstrez doar regula parțială, adică 2 cu 4, poezia își câștigă îndeajuns melodicitatea necesară și, pe de altă parte, îmi permite, deci fără să mă constrângă prea mult, o mai ușoară și mai sigură exprimare a ideilor.
Că alții au ajuns, poate din insensibilitatea lor, să dezaprecieze poezia cu ritm și rimă, ridicând-o în slavă pe cea simbolistă modernă, asta mă dezamăgește. Aș putea la fel de ușor să fac contrariul, dar gustul meu se pare că e mai variat și reușesc să apreciez tot ce este frumos, chiar dacă uneori este simplu... și că tocmai din simplitate se naște uneori frumosul.
Victoria, și ție, mii de mulțumiri pentru sfaturile demne de luat în seamă. Dacă poezia am scris-o cu mai mult de doi ani în urmă, poate că mintea de acum îmi va permite s-o îmbunătățesc.
Cu respect, Orest.
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Am răspuns ceva mai detaliat (nu îmi permite timpul maimult, am dat esențialul, sigur ai înțeles mai mult) tocmai fiindcă am remarcat că ai potențial și îți place să scrii, ai cunoștințe și, o să te surprindă poate, apreciez încă forma clasică și versurile în rimă, îndeosebi sonetele sau poemele reușite. Sunt și pe site-ul nostru câteva nume remarcabile. Sigur le vei descoperi, dacă nu ai făcut-o deja.
Succes, voi fi aici uneori să las semn. Știu că primești și prelucrezi în tine, înainte de a așterne.

Ela
0