zephirus

Dacă există o viață după moarte, în ce fel de lume s-ar petrece? Într-o lume spirituală? Dar ce formă ar avea, când forma lucrurilor e dată de materia însăși? Dacă e lipsită de forme, cum ai putea să

Un sătean în oraș (scenă) Într-un local. Emil este abordat de o persoană străină. - Nu te superi, da? Să-mi spui și mie cât e ora. - Cinci și jumătate, îi răspunse Emil. -

(...) Câți sunt aceia care și-au pus măcar o dată întrebarea: „Ce este, de fapt, iubirea?” Sondând în solul atât de înșelător al iubirii, am putut înțelege următoarele: O iubire

(...) Dacă omul ar ști că viața sa este aidoma ruletei rusești, că destinul său stă mai degrabă în mâinile celorlalți decât în cele proprii, că sufletul lui este de fapt mai singur decât ar

Mircea (scenă) Ușa se deschise în forță și se izbi tumultuos de perete, moment în care vizetele vecinilor fură asaltate de ochi curioși. La fel de năvalnic se și închise. Ochii adormiți se

Am venit la tine, preaiubite prietene, pentru că nimeni din acest Univers n-ar mai fi fost capabil să-mi înțeleagă suferința, pentru că nimeni altul în afară de tine nu mă mai cunoaște. Știi și tu,

Oamenii de pe cer anunță dimineața. Stelele, cu chipuri obosite, se închid în case Și acoperă ferestrele cu perdele de zi. Deodată, liniștea cuprinde lumea, Valuri spumoase ce mai erau duse de

St!... Parcă se aude ceva!... Inima mi se zbate nebună, intunericul acesta absolut mă copleșește. Va veni după mine, așa mi-a promis: „Voi veni și după tine!” Umezeala plutește în încăpere iar

[O viață i-a dat viață, În noapte, într-o noapte, Iar noaptea i-a fost mamă În șoapta unei șoapte. Rănit de-această dramă, Se-ascunde timp de-o viață.] - Un monstru te-ai născut Și mi te-ai

Ziua a fugit de faptă, Rece-a fost, dar nu mai e. Inima-mi se zbate-n șoaptă, În bătăi sensibile. Ziua-a dispărut din nou... Se va stinge în uitare. Mai aud doar un ecou Și-o văd cum se

* Noaptea - ziua gândurilor mele. * Nu raționa cu iubirea! sentimentele nu gândesc!... * Prefer să sufăr, decât să trăiesc în indiferență. * Unde-s mulți, prostia crește. * Viața, în