zephirus

Ruleta ruseasca - reprezentata de un pistol cu butuc, cu sase orificii si din care doar unul are un cartus; se invarte si se declanseaza - cel mai riscant joc \"de noroc\" :).
N-am vrut sa dau de inteles ca omul care le stie pe cele prezentate mai sus este la un pas de nebunie ci - asa cum am si spus-o de fapt - cel care le stie pe toate acestea si \"pe deasupra, le-ar sti si pe celelalte\".

In privinta ruletei, am vrut sa sugerez ca viata este la fel de riscanta ca si ruleta ruseasca - ghinionul fatal te poate pandi oricand din umbra, nu suntem invincibili si nici nemuritori.
In privinta nebuniei, cel care detine adevarul absolut, acela poate fi in pragul nebuniei, pentru ca acest adevar este, de fapt, cel mai crud adevar din univers - de aceea tocmai omul isi creeaza iluzii si himere si se ascunde in spatele acestui paravan, in dorinta de a trai linistit si fericit.

Sunt de acord cu Ramona: sa avem cu totii posibilitatea de a modifica fontul, de a scrie un cuvant sau mai multe in format \"bold\"/\"aldin\" sau \"italic\"/\"cursiv\" - uneori, pentru a sugera ceva, e nevoie de ele - si, pe de alta parte, sa existe un motor de cautare, care ne-ar scuti de a rasfoi paginile site-ului pe toate partile, atunci cand avem o tinta bine stabilita.

Am avut nețărmurita plăcere și satisfacție de a citi un text cu adevărat sublim... Profunzimea lui te acaparează și, înainte de a putea să ieși să mai inspiri o gură din aerul banalei dimineți, când liniștea te provoacă să somnolezi mai departe, o altă idee, o altă perfectă înlănțuire de cuvinte, aflate într-o impecabilă armonie, toate acestea te țin sub nivelul realității înconjurătoare, chemându-te cu acel dar al ispitei să iei parte dezolării și să empatizezi o deosebită ființă aflată într-un moment de creație dureroasă. Citez câteva din cuvintele absolute ca frumusețe ale acestui text, care pentru mine reprezintă nu mai mult nici mai puțin decât perfecțiunea: \"În singurătate, doar ticăitul lui retrăiește timpul\", \"Prin ochii închiși trec visurile nopților cu miros de rugăciune\", \"Cerul plumburiu, burnițează himere\", \"copacii își îndoaie trupul într-un scâncet adânc și de neînțeles.\", \"Noaptea își răstoarnă neliniștea peste învinși.\", \"viața nu mai merge înapoi, așa că poate era mult mai bine să zăbovesc în cea de ieri…\", \"Nu-mi voi abandona amărăciunea și singurătatea, le voi lua cu mine…\". Toate acestea pentru mine au fost un prilej de profundă meditație, și-am gustat din chintesența lor cu maximă satisfacție; nu mă simt acum în stare să-mi materializez sentimentele provocate de cuvintele tale.
Iartă-mi repetiția ideilor... dar cuprins încă de somn și uimit de acest text, efectul nu poate fi altul. Multă inspirație pe mai departe și mai puțină tristețe în viața reală... permisă doar în lumea cuvintelor.

Ela, mulțumesc pentru răspuns, pentru sfaturi și pentru încurajare. Voi încerca să-i fac poeziei o revizuire severă, dar mă tem că respectarea rimelor dintre versurile 1 cu 3 și 2 cu 4 va fi imposibilă și nu ar duce altundeva decât la rescrierea întregii poezii. Am considerat că, dacă păstrez doar regula parțială, adică 2 cu 4, poezia își câștigă îndeajuns melodicitatea necesară și, pe de altă parte, îmi permite, deci fără să mă constrângă prea mult, o mai ușoară și mai sigură exprimare a ideilor.
Că alții au ajuns, poate din insensibilitatea lor, să dezaprecieze poezia cu ritm și rimă, ridicând-o în slavă pe cea simbolistă modernă, asta mă dezamăgește. Aș putea la fel de ușor să fac contrariul, dar gustul meu se pare că e mai variat și reușesc să apreciez tot ce este frumos, chiar dacă uneori este simplu... și că tocmai din simplitate se naște uneori frumosul.
Victoria, și ție, mii de mulțumiri pentru sfaturile demne de luat în seamă. Dacă poezia am scris-o cu mai mult de doi ani în urmă, poate că mintea de acum îmi va permite s-o îmbunătățesc.
Cu respect, Orest.

Ideea mea avea un fundament simplu, atunci când am zis ca este literalmente o poezie. Multi, prea multi asa-zisi poeti scriu asa-zise pozii care, de fapt, nu sunt altceva decât o proza asezata în pagina... Asezata frumos, nu zic ba, dar pe mine nu ma încânta asemenea lucruri - prefer sa admir un desen de la care nu mai astept si cuvinte, si, cu atât mai putin, un oarecare ritm sau chiar putina rima cu rol de a da melodicitate poeziei. Pe când Sorin are si ritm (nu fix) si rima, de unde si simtul sau poetic. Poezia moderna este dificila si nu toti îi pot respecta regulile oarecum invizibile. De aceea s-a ajuns unde s-a ajuns si multi au prins curaj de a se face poeti... deoarece, de fapt, ei nu au altceva de facut decât sa-si aseze frazele, rupându-le dureros, de ici, de colo.

E o poezie artistică, scrisă cu talent și cu gândire literară, aproape ireproșabilă (foarte aproape! eu unul nu pot sa-i gasesc vreun cusur). Sorine, aș considera ca ești printre puținii care au un simt realmente poetic; eu, recunosc, nu fac parte acestei clase; și, în ciuda pozitiei mele, îndrăznesc să afirm că poezia nu merită să stea în atelier.