"Răspunsurile târzii" – 5550 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AAAnca Anitei
Faceti-va timp sa cititi aceste minunate randuri... Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca...
16 poezii, 0 proze
John Robert Colombo
Raspunsuri anticipatorii Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au rima 1.Au rimat pina cind cineva a izgonit cuvintele care rimau. 2.Absolut toate combinatiile de rime sint de nefolosit. 3.Daca doriti rime,puteti gasi un milion de poeme rimate,in engleza(studentii si-ar afla o indeletnicire placuta insiruindu-le pe toate intr-un lant.) 4.Grecii se abtineau sa rimeze si romanii la fel. 5.Rimele se potrivesc pentru song,nu pentru poeme si-n zilele noastre e mai greu sa nu rimezi. 6.Lumea nu rimeaza,atunci de ce ar rima poemele mele? Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au sens. 1.Cele mai multe poeme oricum nu mai au sens. 2.Arta obisnuia sa fie furibunda,facind ordine,acum e furibunda pentru a face dezordine. 3.Indatorirea poeziei nu e de a da un anumit sens,ci de a reface un anumit sens. 4.Sensul mai exista inca,dar in zilele noastre il deslusesti printre rinduri. 5.Totusi zarim lumea si ca intr-un delir,idealurile noastre. 6.Ele au un sens neobisnuit,ceea...
2 poezii, 0 proze
palaghia nadina
caut raspunsuri si caut intrebari...mereu
14 poezii, 0 proze
IBioana bolba
biografie Februarie, 1973, Oradea, România -copilărie prea complicată ( de atunci tot caut răspunsuri la inexplicabil) - școli și studii, câteva diplome - mă atrage Lumina de la căpătul drumului, natura cu tot foșnetul ei, câteva răsărituri, apele limpezi, dealurile din Peștiș și biserica de lemn, cărțile unor oameni deștepți - poezia e doar forma în care îmi permit să "respir". În rest, iubesc. cosmina.bolba@yahoo.com
142 poezii, 0 proze
BIBagarean Iulia
O incercare de a vedea adevarata lume - acesta este scopul meu in viata. Desi sunt doar la inceput. Adolescenta este varsta intrebarilor, iar eu mi le pun si incerc sa gasesc raspunsuri. Am doar 17 ani si vreau sa-mi folosesc potentialul creativ la maxim.
9 poezii, 0 proze
Mihail Dumitru
Sunt un barbat cum esti si tu, cum suntem cu totii, cu calitati si defecte.Ce motivatie si ce scop am?Atatea intrebari si atat de multe raspunsurii. Dileme si lucruri banale se reunesc într-o singura fiinta, un trup, o minte. Ce reprezint in aceasta lume? Poate ca forta de munca, poate cheia perpetuarii speciei, cu siguranta un nebun, opusul femeii, poate un scop, un visator dar cu picioarele pe pamant, poate un vis, un aparat de senzatii tari.Dar cel mai important: sunt un om. Un om care face totul sa aiba totul. Poate ca nu am totul pentru ca m-am nascut in niste conjuncturi nefavorabile. Dar fac totul ca sa am totul. De ce? Pentru ca simt ca pot! Pentru ca nu-mi place monotonia, si nu-mi place ca cineva sa fie mai bun ca mine. Chiar daca aparent las garda jos uneori si devin vulnerabil, astept un atac; ma sterg de praf si invat din greseli, devenind tot mai putenic cu fiecare esec. Nu sunt multumit niciodata de nimeni si nimic. Intotdeauna exista ceva mai bun. Momentele de...
5 poezii, 0 proze
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
ISIuliana Serban
M-am născut pe 2 iulie 1977, la Tulcea. Am început să scriu în 1997, din nevoia de a găsi o parte din adevărul despre mine și despre ceilalți oameni și de-a le împărtăși și lor ce-am găsit. Un poet a zis odată că "oamenii sunt răspunsuri care-și așteaptă întrebarea și se sting pentru că ea nu mai vine". Am vrut să-mi găsesc întrebarea... pe a mea și pe cea pe care trebuie s-o pun celorlalți. Tot din 1997 fac parte din clubul "Nouă ne pasă!", cea mai frumoasă și sinceră experiență cu oameni care mi s-a oferit în viață. Din 2000 sunt profesoară de informatică la Colegiul Național "Cantemir-Vodă" din București. Încerc să le ofer unor adolescenți motivația de a-și construi o viață frumoasă și scuturată de fals și convențional. În 2002 am publicat un volum de versuri, intitulat "Drum spre a fi".
100 poezii, 0 proze
Pacurar Lucian
nascut in brasov,la un sfarsit de toamna,ca al treilea frate dintr-o familie de muncitori,am avut parte de un destin controversat.mi-am petrecut viata incercand sa imi raspund la intrebari si mi-o voi petrece in acelasi mod,chiar daca nu voi gasi nici un raspuns(pana acum nu am gasit) va ofer poeziile mele(care sunt tot niste intrebari)nu pt a obtine raspunsuri,ci pt a transforma sufletele voastre intr-un mare semn de intrebare.
77 poezii, 0 proze
AGAndrei Horia Gheorghiu
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com
154 poezii, 0 proze
Răspunsurile târzii
de Nicolescu Bogdan
Sunt apusul tău preferat , Sunt un ocean înnoptat , Pe-a sa oglindă cu stele presărat , Și de comete în derută traversat . Un zbor înalt îmi poartă sufletul, Când ne mai vedem, atât de rar – Știu, nu...
cantec cu greieri si ierburi
de valeria tamas
doar eu si greierii ne mai jucam prin ierburi in noptile tarzii cautand raspunsurile la intrebari eu la ale mele, ei la ale lor sa-mi alunge tristetea cercei de cantec imi prind in urechi si eu adorm...
Este românul frate cu codrul?
de grigore avram
Este românul frate cu codrul? Am stat mult timp pe gânduri dacă această întrebare s-o aducem în discuție sau nu, deoarece răspunsurile care se pot da sunt foarte greu de definit corect. Ar fi fost...
Piropopircălița destabilizatoare (2)
de Florentina-Loredana Dalian
Din totalul luărilor de poziție referitoare la piropopircalitseus maltensis (și au fost surprinzător de multe) pe care le-am contabilizat în, deocamdată, mica redacție a Oii literare, o singură...
Marlowe
de tea nicolescu
Covidul ăsta care s-a așezat “pe de-a rândul” – cum ar fi zis bunica – m-a cam pus “la colț” și chiar dacă nu sunt (încă) în genunchi pe coji de nucă – ehe, ce vremuri - tot simt umilința aia...
si ultimele....
de Roxana Lunganu
Poezia IX Marea isi infasoara valurile Pe catargele de aur Ale navelor parasite Si urla friguros la cerul Rosu, manios, De umbrele altor pasari Fara aripi Ce nu-si pot canta Durerea In zgomotul...
Clișeu37: camera de ivoriu
de Ottilia Ardeleanu
Îl privea prin fereastra fluorescentă. Îi era atât de drag. Cel mai rău era că nu putea mărturisi nimănui. Și asta îi dădea o stare de neliniște vulcanică. De aceea, poate, ochii îi păreau două...
Secrete abrupte
de Anton Cristiana
...Privea fascinată la vidul din fața ei - și în acel moment își amintise de vidul după care indienii erau ahtiați -... Trebuia cumva să umple paginile acelea ! Cu orice ! Numai să înceteze...
târziu niarne îți amintești
de Rodica Lupu
târziu niarne îți amintești răspunsurile unele rămân necercetate bântuind ca stihiile nopții prin lăuntru-ți cântărindu-ți șovăiala încercând să rămână ascunse la sânul tău le strângi cu mâinile ca...
Dincolo
de Oane Horia
e prea tarziu, pana si timpul gaseste un alt hotar, eu stau cu picioarele atarnand la capatul lumii si privesc cum ploaia imi umple ochii de lacrimi. dincolo e un curcubeu si un sfinx. dincolo si...