"Priveste cum se curbează ploaia" – 20167 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
poveste_postmodernista
Poveste Postmodernistă
de Manolescu Gorun
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
VMValentin Mălăescu
bla, bla... chiar sînt un om care nu dau doi bani pe cine a fost, ce note a avut la școală, cîte neveste și cîte amante și alte chestii de genul ăsta. Nu mă interesează să mă uit pe gaura cheii, mă interesează ce și cum scrie, sau a scris, și atît. N-am nimic de ascuns (nici măcar colaborator al Securității n-am fost, nici membru PCR și nici probleme cu legea n-am avut), nu am pudori și nici tabuuri, dar nu consider că privește pe cineva viața mea. Nici măcar în privința vieții strict private nu am nimic de ascuns, nimic rușinos, pur și simplu țin la un principiu: nu mă interesează că Jimmy Hendrix a murit de la o supradoză, mă interesează doar că a fost, în opinia mea, cel mai mare muzician al lumii. Sau, dacă vreți, mi se rupe că D.R.Popescu a fost un jalnic lingău comunist, pentru mine e doar un mare scriitor. Simplu. Și apoi, nici nu cred că oi fi te miri ce mare personalitate ca să prezinte interes pentru cineva biografia mea (și de aș fi, tot n-aș renunța la principiul ilustrat...
9 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Ioan Cutova
CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei". Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat"...
1 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
IAIosif Andrei
Cioban pana la 24 de ani, in prezent student la matematica. Imi place sa adun si sa scad oamenii din animale domestice, sa privesc cum se inmultesc iepele, sa adorm in fin. La coasa am fost intotdeauna lenes, adica mi-a placut sa raman in urma cu fetele. De aceea cred ca fetele sunt cosite cel mai la urma. Intai se duc oamenii lot. Nu am scris nimic nimanui, niciodata. Am zis numai. Acum ca am si invatat literele o sa le pun si pe ele sa ma invete.
3 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
kolozsvari monica
Deschide ochii si realizeaza Ca poti sa iubesti acum si aici Ca viata-ti ofera o cale hoinara, Si pleci ratacind spre mii de alte ganduri, Priveste cum zbori si mergi mai departe Si drumul vietii domol il strabate....
1 poezii, 0 proze
CCcristian chiran
un trandafir ...ca e rosu sau alb....depinde de cel care il priveste.... ca te inteapa cu spinii sau te lasa sa-l atingi..depinde de cum stii sa-l cuprinzi cu ....sufletul... cristian-chiran.blogspot.com
29 poezii, 0 proze
sorin marius dan
Nascut in 1984 in orasul Ploiesti; licentiat in Geografie la Universitatea Bucuresti; cat priveste "operele mele", mi-e greu sa spun ca sunt poet, la fel de greu cum imi este sa spun ca scriu poezii...si totusi, ma consider doar un copil care zgaraie hartia, un "zgaraie-branza" al poeziei...
4 poezii, 0 proze
privește cum se curbează ploaia
de Dorina Șișu
Motto: Peste tot există femeia chircită. Totul devine firesc. Totul se adună în jurul femeii ca o normalitate. Și normalitatea prinde contur de durere și gust de rătăcire. De ce? Pentru că totul se...
Priveste cum se curbează ploaia
de Dorina Șișu
Motto: Peste tot există femeia chircită. Se zice că e firesc. Toate se adună în jurul femeii ca o normalitate. Normalitatea prinde contur de durere, de rătăcire. De ce? Pentru că se leagă de acele...
Din ce plămâni suflă Ștefan Ciobanu?
de Paul Gorban
Sub zodia jocului de limbaj poetic postmodern Ștefan Ciobanu și-a construit anul acesta, în urma concursului internațional de poezie „Grigore Vieru” de la Iași, la editura ieșeană Princeps Edit un...
Celula din tomberon
de Oana Condurache
Cum de am trăit în penurie tot acest timp? Mi-am construit cutia asta din membrană plasmatică și sunt mult prea îngrămădit. Vreau să mă rog în epiteliu, să-mi lase vibrațiile cale liberă către...
Mitul pașilor
de AAA
Uneori, atunci când este foarte senin noaptea, dacă privești când trebuie și ești atent, departe, pe boltă, printre stelele multe, poți să vezi câteva urme de pași, care se îndepărtează rapid și...
Tata
de Monica Mihaela Pop
Stau pe marginea ploii, liniștită. Aud picăturile, le aud vâjâitul ușor spiralat al căderii, trecând pe lângă mine. De ce plouă? Nu-mi răspunde nimeni. Doar ploaia cade, monotonă ca un roman fără...
încet, prea încet
de dan mihuț
mi se văd oasele și mintea prin hainele vechi, mintea cu miez de animal tărcat și aripi scurte rușinea se strânge pe mâini, se întărește în jurul degetelor boante pe care le privesc odată cu cei ce...
Urma sau blazonul muzicii rock de calitate din România
de Nane Samargescu
Muzica rock a fost și este unul din acele curente muzicale ale cărui standarde în ce privește calitatea rămîn neschimbate indiferent de trecerea timpului. Cât despre țara noastră, anii petrecuți sub...
Poeme strigate spre spume uitate
de daniel grigore-simion
1 Spre tine aparținem de anumite decupaje din carton, colorate ne imaginăm infinitul însă nu suntem în stare să golim noaptea de negură suntem vocale, consoane și inegalități poveste sau conșiință...