Priveste cum se curbează ploaia

Motto:

Peste tot există femeia chircită. Se zice că e firesc. Toate se adună în jurul femeii ca o normalitate. Normalitatea prinde contur de durere, de rătăcire. De ce? Pentru că se leagă de acele degete chircite a rugă, a nevoi, a iubire, a moarte, a viață. Singurătatea devine chircită în jurul femeii? Ea e o imagine adusă de spate, cu tot universul la picioarele, sărutându-i-le.

o cifră matură s-a urcat în spatele meu

cuprinde încruntarea

și nu mă întreb

de ce eu

sau de ce doare

târâtă umbra se plânge

un pas

la încă un drum

o mână întinsă altui număr

mai stau să mă spăl pe ochi cu cerul tău

poate așa am să cuprind fericirile toate

tu privește cum se curbează ploaia

P.S.

Tot timpul am considerat că un gând frumos merită trăit și de cei din jur. Scriu nu pentru a plânge, ci pentru a da curaj celui care mă citește și simte că a fost la fel, dar și dreptul să devină mai puternic înțelegând slăbiciunea mea.