"Priveghi și pavaje cu vânt" – 8891 rezultate
0.03 secundeMeilisearchFlorența Albu
Florența Albu (n. 1 decembrie 1934, satul Floroica, comuna Vâlcele județul Călărași - d. 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, București) - a fost un poet român. 1948 - 1952 Liceul Gheorghe Șincai București 1952 - 1957 Facultatea de Filologie 1963 - 1965 angajatã la ziarul "Scânteia tineretului" 1965 - 1995 angajatã la revista "Viața românească" Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță; 1955 - debutează în publicistică la revista "Tânărul scriitor"; 1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului; 1961 - publică volumul "Fără popas"; 1962 - publică volumul de reportaje "Câmpia soarelui". Alte volume: Măști de priveghi (1968), Arborele vieții (1971), Petrecere cu iarbă (1973), Elegii (1973), 65 poeme (1978), Kilometrul unu în cer (1988), Himera nisipurilor, Roata lumii, Euri posibile. Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea,...
16 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
iulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
crisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
Griffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
Priveghi și pavaje cu vânt
de Dumitru Mălin
să-l reîntâlnești în odaia prea strâmtă a sfârșitului mire albastru din nou (învinețit mai degrabă) prea bine pudrat de-asistenții limbuți ce-l încarcă în sacul de plastic sălciu deschis flămând...
Analiza finala I
de Bogdan Patrulesei
De curând m-au anunțat că nu mai am mult. Mi-au spus-o așa, sec, de parcă întrebasem cât e ceasul. Am intrat într-o stare anestezică. Eram ca o bucată de lemn. Nu simțeam nimic, nu gândeam nimic, nu...
Furtuni
de Colta Robert
De curând m-au anunțat ca nu mai am mult. Mi-au spus-o așa, sec, de parcă întrebasem cât e ceasul. Am intrat într-o stare anestezică. Eram ca o bucată de lemn. Nu simțeam nimic, nu gândeam nimic, nu...
frunze pe caldarâm
de Ioan-Mircea Popovici
ultima cărare înaintea primei cărări paradoxal-abisal-fatal a poveste cu frunze pe caldarâm plâng ploile de toamnă vorbeau toate deodată niciodată gemenele minciuna și frica nu vor naște fericire...
Evoluție și de formă
de Mihai T. Ioan
Cuvînt către cei care au timp să citească. Această carte, deși nu pare, este primul volum al memoriilor pe care intenționez să le scriu înainte de a veni elicopterul să mă salte și pe mine de pe...
Pledoarie pentru un oras si o culoare
de Adina B
Orașul îmi părea străin, rece și neprimitor…străzile erau înguste și obscure; un miros excitant de pestilențios îmi gâdila nările… Amurgul mă făcea să observ orizontul în nuanțe sângerii. Parcă se...
Oriunde ai fi
de Bianca Goean
Îmi plimb amintirile pe străzi lungi, pavate cu piatră. Pietrele se fac mici-mici, se colorează în verde și se transformă în mozaic de pervaz la tataie la ferestre. Mâinile îmi alunecă pe crengile...
Precogniție
de Giurcă Mihuț
Când la început spiritele dorm nu le trezești din vise ci le privești adâncul cum trebuie să atingi sunetul fiecărui instrument din orchestra minții când toată lumea ascultă subconstientul talazuri...
~ apusuri ce schimbă dimineți ~
de Cuth Hajnalka
serile, privesc de pe prispa casei adormite apusul de soare cum împarte cerul în mii de tonuri pentru fiecare dintre noi câte un contrast, diminețile, simt razele soarelui cum schimbă florile...
Ruda de la Est
de Peteoaca Aurel
Pribeagă a plecat prin lume, Săraca rudă de la Est, Uitând de fii, uitând de mume, Sătulă și de temniți si de arest. Exodul e-n perpetuă mișcare, Românii au plecat cu traista-n băț, Căpătuiala e o...
micuța indiancă
de andreea cesarean
Sunt o simplă fată de la țară, crescută de niște bunici dragi, părinți iubitori și prieteni adevărați, iar tu ești mereu genul care face ceea ce vrea, se pare și cu inima mea. Doi copii jucandu-se...
game over
de Bogdan Nicolae Groza
vocalizele pe care le faci azi mă scot din sărite colorate și în trepte „aaaaaa”-urile tale seamănă mai degrabă cu o furtună gravidă aflată în travaliu nu-mi dau niciodată seama dacă vine sau nu...
De când nu mai respiră lumea
de Claudiu Virgil Banu
De când nu mai respiră lumea și cai-n bice se proptesc De când se satură și gloata De tâmp și de lumesc... De când e marea intr-o sticlă și totu-i un mesaj De când pe inima se pun Doar randuri de...
Efectul de fluture
de Ana Urma
după ce ai citit poezia antumă postumă a una mie poeți ai grijă ce spui ce mai scrii ținute o vreme în minte înalte și clare să-ți fie cuvintele înțelesul rotund ca tabloul naiv locuit de culoare...
