Poezie
De când nu mai respiră lumea
De când nu mai respiră lumea
1 min lectură·
Mediu
De când nu mai respiră lumea
și cai-n bice se proptesc
De când se satură și gloata
De tâmp și de lumesc...
De când e marea intr-o sticlă
și totu-i un mesaj
De când pe inima se pun
Doar randuri de pavaj...
De când se salta-n colivii
Hainii pui de cuc
și cresc in ceruri ciocarlii
și plin e in văzduh...
De când e vorba numai dor
și-n gară se-ntâlnesc
Doar cei cu cele plini de dor
și cu amanții lor...
De când e slova-ncătușată
Pe limba de păgân
De când e iarba prea uscată
și câmpu-i numai fan...
De când e sarea-ncremenită
In apa de izvor
și iarna-ngheată toată balta
și peștii cu toți mor...
De când e luna numai soare
Iar soarele e fum
De când e calm și latră câinii
Innebuniți în drum...
De-atunci e datina ceacâră
Să mă privesti din drum
Să-mi sufli-n tample
și să-mi cugeti...
Că TOTUL A FOST FUM...
002.253
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudiu Virgil Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudiu Virgil Banu. “De când nu mai respiră lumea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudiu-virgil-banu/poezie/1765645/de-cand-nu-mai-respira-lumeaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.