Poezie
Ruda de la Est
2 min lectură·
Mediu
Pribeagă a plecat prin lume,
Săraca rudă de la Est,
Uitând de fii, uitând de mume,
Sătulă și de temniți si de arest.
Exodul e-n perpetuă mișcare,
Românii au plecat cu traista-n băț,
Căpătuiala e o dorință arzătoare
Și învățul este fără de dezvaț.
Imperiile îi hranesc cu rămășițe
Și-i culcă-n odăile din dos,
Cu aroganță crasă și cu fițe
Le azvale seara câte-un os.
Sud-Estul Europei este-un pol
Cu cetățeni porniți cu șansă secundară,
Din când in când ei mai primesc un rol,
Dar mai mereu ținuți la poartă afară.
Bătrânei Europe probabil îi e rușine,
Cu ruda ei săraca de la Est,
Norocul are fețe clandestine
Și mai mereu este imparțit pe șest.
Ei pot să aibă in Veneția gondole
Și turnul Eiffel să-l aibă în Paris,
Dar noi purtăm în mit pe Meșterul Manole
Și coloana infinitului în vis.
Ei pot să aibă Roma pe coline
Și Londra camuflată în nori de ceață,
Dar nu stiu cacealmaua cât mai ține,
Sud-Estul Europei e transformat în piață.
Ne vor ca sclavi, lachei și menajere,
Suntem aceeași carne pentru tun.
Ce poate Europa să ofere?
Doar surâsul prefăcut de claun nebun.
Cu Miorița în cântec rezistăm,
Deși ne cred o rudă mai săracă,
În Sud-Estul nostru veșnic o să stăm
Și poate asta n-o să le mai placă.
Poate ei ne vor în totdeauna duși de acasă,
Mereu pribegi cu traista-n băț,
Bieți naivi iar le-am căzut în plasă,
În Sud-Est se conturează un dezmăț.
Desculții Europei se întorc din maraton,
Pe vatra lor cu palate din chirpici,
Visând la străzi pavate cu pietre și beton.
Și nu mai sunt alergici la portul de opinci.
Pământul nostru e roșu de mânie,
Pârlog,uitat în voia întâmplării.
Te compătimesc săracă Românie,
Te-ai risipit în colțurile zării.
Mai ai rădăcini, istorie, trecut.
Mai ai și munti ce aur poartă,
Miracole mai tăinuiești sub lut,
Doar fii tăi cerșesc din poartă-n poartă.
001777
0