"Privești cum zboară norii" – 20289 rezultate
0.05 secundeMeilisearchChwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
kolozsvari monica
Deschide ochii si realizeaza Ca poti sa iubesti acum si aici Ca viata-ti ofera o cale hoinara, Si pleci ratacind spre mii de alte ganduri, Priveste cum zbori si mergi mai departe Si drumul vietii domol il strabate....
1 poezii, 0 proze
cristian chiran
un trandafir ...ca e rosu sau alb....depinde de cel care il priveste.... ca te inteapa cu spinii sau te lasa sa-l atingi..depinde de cum stii sa-l cuprinzi cu ....sufletul... cristian-chiran.blogspot.com
29 poezii, 0 proze
sorin marius dan
Nascut in 1984 in orasul Ploiesti; licentiat in Geografie la Universitatea Bucuresti; cat priveste "operele mele", mi-e greu sa spun ca sunt poet, la fel de greu cum imi este sa spun ca scriu poezii...si totusi, ma consider doar un copil care zgaraie hartia, un "zgaraie-branza" al poeziei...
4 poezii, 0 proze
Alexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Valentin Mălăescu
bla, bla... chiar sînt un om care nu dau doi bani pe cine a fost, ce note a avut la școală, cîte neveste și cîte amante și alte chestii de genul ăsta. Nu mă interesează să mă uit pe gaura cheii, mă interesează ce și cum scrie, sau a scris, și atît. N-am nimic de ascuns (nici măcar colaborator al Securității n-am fost, nici membru PCR și nici probleme cu legea n-am avut), nu am pudori și nici tabuuri, dar nu consider că privește pe cineva viața mea. Nici măcar în privința vieții strict private nu am nimic de ascuns, nimic rușinos, pur și simplu țin la un principiu: nu mă interesează că Jimmy Hendrix a murit de la o supradoză, mă interesează doar că a fost, în opinia mea, cel mai mare muzician al lumii. Sau, dacă vreți, mi se rupe că D.R.Popescu a fost un jalnic lingău comunist, pentru mine e doar un mare scriitor. Simplu. Și apoi, nici nu cred că oi fi te miri ce mare personalitate ca să prezinte interes pentru cineva biografia mea (și de aș fi, tot n-aș renunța la principiul ilustrat...
9 poezii, 0 proze
Roman Anamaria
n. 1963 absolventă a Facultății de Drept București, promoția 1985 căsătorită, doi copii sunt aici, printre voi. o persoană optimistă și fericită. deși par "văzduhistă", cum ar spune un prieten. :) -E frumoasă și toamna, îmi spuse. Îmi întorc privirea și îl văd: stă cuminte, cu piciorușele apropiate ca la școală și cu palmele împreunate în poală. Își ține aripile la spate și mă privește întrebător. Îi zâmbesc. Îngerii nu-și murdăresc niciodată rochițele albe.
72 poezii, 0 proze
Corneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
Iosif Andrei
Cioban pana la 24 de ani, in prezent student la matematica. Imi place sa adun si sa scad oamenii din animale domestice, sa privesc cum se inmultesc iepele, sa adorm in fin. La coasa am fost intotdeauna lenes, adica mi-a placut sa raman in urma cu fetele. De aceea cred ca fetele sunt cosite cel mai la urma. Intai se duc oamenii lot. Nu am scris nimic nimanui, niciodata. Am zis numai. Acum ca am si invatat literele o sa le pun si pe ele sa ma invete.
3 poezii, 0 proze
Privești cum zboară norii
de Alexandru A. Philippide
Privești cum zboară ca niște continente Desprinse dintr-o veche planetă istovită. E-o vreme pentru visuri potrivită. Cu seri adânci și vânturi indolente. Lumea de azi, gheboasă de trecut, Clipa...
cu ac și ață
de Petru Teodor
astăzi am să dansez cu tine cum am dansat mereu am să te cuprind și am să te țin strâns cu brațul stâng apoi cu palma am să-ți mângâi chipul, pletele, buzele și-o să te sărut respirând fiecare...
praful alb
de Petru Teodor
Wild like a cherry-tree. Părul ei trecea în șuvițe. O sărutam cum adulmec florile cireșului printre frunzele late. Aș devora crengile cu flori cu tot, dacă ar fi buzele tale. Cerul era la vârful...
Îngerul și Bestia
de Stoica Nicolae Ciprian
Din colțul meu pierdut pentru vecie am găsit pentru prima dată un sens. Nu vreau să dau greș, nu vreau să pierd nimic, dar sunt vise ca acela de a zbura. Mai bine visez cât mai sus și am de unde să...
Ulița lupilor - IV -
de Emil Iliescu
Și Pacey reluă cu glas scăzut, a doua zi spre prânzul soarelui povestea cu așa trist și negru început. „Milord, deși-amintirea asta îmi toarnă-n suflet picuri de rea și leneșă cucută, la apriga-ți...
Ioana Stefanescu-Bogdan [Andia] – sub semnul visării
de Maria Prochipiuc
Scrisul nu e decât un mijloc, mai bun sau mai rău, de a păstra și răspândi vorba... Nu poți apropia două lucruri din lume care par depărtate celorlalți fără să nu țâșnescă din atingerea lor albastră...
A doua scrisoare către centrul pământului
de Zareh Ara
draga mea străbat de luni de zile aceste mări învolburate deasupra unui pește uriaș mi-am construit din dorință de tine scut împotriva umbrelor norilor ce-mi zâmbesc amar cu dinți de ceață...
initiere-poem absurd
de costea adrian
Se nasc atâția morți și sunt din nou aici (de jos, coboară-n sus) pământul redevine gând sfârșitul se transformă-n început. Un vânt dezgheață mii de trupuri și toți prezintă aripi cu care se...
Pasiune de primavara
de Andries Cristina Alexandra
Petalele de mart tarziu Se plang de roua care-ti inveleste trupul proaspat Abia ce evadeaza-n nou, Trezind ceva din somnolenta clipei Ce-a trecut acum o clipa. Primavaratic vant se-apropie de gatul...
Amintire
de Costin Adrian
Palidă lucire pe obrazu-mi poposește Prin văz de sticlă ea recea umbră încălzește, În al nopții văl de mândra lună alungată Ce cu veșnica-i văpaie lumea o desfată, Și codrii-ntunecați, și...
