"Prin fața casei tale " – 20773 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
MCMaria Marinela Circiumaru
născută în a șaptea zi a lunii august, 1987, din mamă sfântă și tată filosof bunicul meu fără un picior (i-a rămas cândva pe undeva prin rusia) m-a învățat să citesc și să scriu la șase ani. Prin urmare, în primele săptămâni ale clasei întâi am vrut să renunț la școală, din motivul că "asta nu-i treabă serioasă". Cred că ar fi fost o decizie înțeleaptă! în clasa a șasea am vrut să pun foc bisericii din sat pentru că mi-a murit bunicul. 2002-2006...elevă a Colegiului Militar Liceal "Mihai Viteazul", Alba Iulia. Patru ani nu au fost de-ajuns pentru a-mi da seama dacă rastelurile goale sunt semn de pace sau de război (nici astăzi nu știu). 2006- 2009..studentă la Faculatea de Teologie "Andrei Șaguna" din Sibiu... am publicat 2 volume de poezie (Aproape târziu, ed Unirea, Alba Iulia 2005 și A opta mea zi, Agnos 2008, Sibiu)...primul din dragoste pentru un băiat, al doilea fără nici un motiv serios... cmariamar@yahoo.com www.mariamcirciumaru.wordpress.com
14 poezii, 0 proze
Iancu Amalia
Invat la Colegiul National Nichita Stanescu din Ploiesti. Despre mine...pot spune ca am crescut cu pasiunea de a scrie.Eram foarte mica si ma jucam in podul casei bunicii mele si am gasit o masina de scris veche si prafuita..imi petreceam zile intregi butonand in gol, inchideam ochii si imi imaginam ca personajele scrise de mine prind viata.Cu cat am crescut personajele acelea au inceput sa ma insoteasca,sa faca parte din mine si din viata mea.
1 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
cralevici crina dora
mă plimb prin deșert...dacă voi găsi puțin apă voi spăla în ea fața sufletului. ce dacă nu sunt sigură că am suflet ?! îmi voi fărui unul plângând, chiar dacă lacrimile mele avide de apă vor usca și mai mult nisipul. voi desena pe el un cerc in care voi alerga până cand voi cadea in genunchi, apoi pe brânci, apoi voi cere iertare cercului ca voi fi fost nevoită sa îl tai în două prin existența mea.
1 poezii, 0 proze
Corlan Petrica
Sunt student si am o inclinatie fata de poezie ; doresc sa-mi fac cunoscuta "opera" prin voi .
1 poezii, 0 proze
Alexandra Stoica
Ceea ce aveti in fata ochilor sunt scrierile copilului care am fost ... si care ma ajuta sa nu uit de experientele prin care eu, sau prieteni de-ai mei au trecut. Acestea fiind spuse ma astept sa tratati aceste texte ca atare ... si daca exprimarea mea nu va satisface nivelul de perfectiune, imi cer scuze de pe acum. Va multumesc anticipat pentru intelegere... :)
6 poezii, 0 proze
EGElisabeta Gîlcescu
Originie sănătoasă : tata prin mină, mama pe-acasă, cu frați mulți, unii chiar desculți, cu înalte frunți, cu multe punți, copii deștepți, descurcăreți, petrecăreți și iubăreți… Eram cea mai mică, din ultima sămânță, rămasă uitată, necenzurată, nechiuretată, nealterată, transformată în fată. Și fiecare cuvânt al meu să fie asemeni gingașului puf al păpădiei, purtat pe aripi de vânt spre inimi sincere și deschise, ușor și dulce, să nu rănească pe nimeni. În colecția Elisabeta Gîlcescu: IERI ȘI AZI - Editura Măiastra, 2009 LA CUMPÃNA DINTRE ANI - Editura Măiastra, 2010 FLORI DE CÂMP - Editura Măiastra, 2010 În curând Cărările vieții
94 poezii, 0 proze
UFUgo Foscolo
Ugo Foscolo (1778-1827) Atât prin opera sa cât și prin viața sa - zbuciumată, aventuroasă, răvășită de pasiuni, de profunde neliniști și de aspirații eroice (...) - Ugo Foscolo este scriitorul cel mai profund angajat în viața epocii sale, în multitudinea de evenimente care la început de secol schimbă fața Europei și a Italiei. Și, totuși, privită din perspectiva timpului, opera lui îl situează mult mai aproape de înaintași și de urmași, de fervoarea preromantică a unui Alfieri sau de pesimismului lui Leopardi, și mult mai departe de contemporanii propriu-ziși, de un V. Monti sau de un I. Pindemonte, de pildă (...). (...) Odele și cele douăsprezece Sonete ale lui Foscolo, ca și romanul său autobiografic, răsfrâng din plin sensibilitatea pronunțat romantică a autorului lor. Dar torentul pasiunilor, frenezia simțurilor, datele imediate ale biografiei sale se transfigurează în Sonete, (...) și depășind reminiscențele literare, ajung să se rostească într-o formă reținută, discretă, într-un...
2 poezii, 0 proze
Prin fața casei tale
de Heinrich Heine
Prin fața casei tale Când trec în fapt de zori, Mă bucur atâta, copilă, La geam să te văd uneori! Cu ochii tăi noptatici Privești cercetător: Au cine ești, străine? Ce suferinți te dor? Poet german...
despărțirea umbrelor
de Ștefan Petrea
umbra mi-a luat urma mă urmărește ca vînătorul iepurele cînd trec în tîrziu prin fața casei tale umbra mîngîie zidurile se face duioasă și-și amintește de vremea cînd două umbre mergeau alături
culmi
de Hogiu Adrian
am început să cred din ce în ce mai mult în Dumnezeu am început să adun în mine lucrurile mărunte ale lumii prin fața casei tale au trecut odată.bătrâne au trecut soldații pe umerii lor purtau...
Ce-a fost odată
de Petrean Denis
Atâta timp cât a trecut Nu voi ști chiar niciodată Dac-un gând cu mine ai avut Sau ai uitat tot ce-a fost odată. Vântul șuieră prin capul meu În timp ce pașii mă urmează, Mergând prin întuneric mereu...
sweet upgrade
de Laurențiu Belizan
îți spui că nu ai cum să treci peste asta - noaptea este o mlaștină în care te scufunzi cu buzele cusute de licărul lunii nu-ți rămâne decât să-ți pui iubirea în lampioane să privești cum se înalță...
declarare
de Ștefan Petrea
duc Dumnezeul meu în linii frânte de înger Ou ni s-a cuprins în sferă și multe sunt de-a infini în eră sub vraful de nimicnicii pământe. copilul cel din mine încă speră ca pajiștea de gând nu-l...
1968
de Zburlea Ariana
vara asta am să mă îndrăgostesc de tine va fi atât de ușor mă vei duce în spate pe cel mai înalt deal de unde vom culege vișine cu venin de albine în poalele rochiei. ziua va fi lungă ca un sărut,...
je suis une ravissante diable
de Daniela Bîrzu
motoarele s-au oprit. cele care se învârt încă alimentează cu energie soarele, mașinile de gunoi și străzile. ne refugiem în camerele noastre albe și negre. niște încăperi obscure unde ne developam...
Eleganța cailor prin valurile mărilor din cele optsprezece zări - poate fi pentru oricine!
de Maria Prochipiuc
Daniela Luca O noapte ca oricare alta, într-o luni. Eram într-o cafenea, târziu, în inima orașului, martie pulsa a miresme de flori de măr și mentă. Ochii tăi negri, adânci, între visare și...
Romeo nu a suferit niciodată...
de Ionescu Alexandru
Stau descoperit în fața casei tale, cu ochii strânși și înciudați. Privesc... E lumină la fereastra ta iar tu uneori treci ca o umbră prin dosul perdelelor. De jos, de unde sunt, aș vrea să te strig...