"Poarta fericirii" – 20066 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
LSlucian sturzu
Străine Sub lespezi amintirile poartă povara clipelor neâmplinite Furtuni mocnind in fum de inerție Mergi mai departe lucian * Nascut in prima zi de scorpion undeva candva in judetul Bacau; Poezia - un alt fel de a respira. lucian sturzu-nastase euristics@yahoo.com
17 poezii, 0 proze
Mmaria
omul este cineva si nimeni isi poarta fata cusuta de cap si umbra lipita de picioare...
1 poezii, 0 proze
DJdana julei
Când îngerii tac și lumea se stinge în vid,timpul te poartă pe căi neștiute spre a te descoperi ...
47 poezii, 0 proze
COCatalina Odolean
Nascuta la Sibiu in anul 1984 imi urmez cararea vietzii ce-si poarta manta asupra mea. M-a binecuvantat cu mult talent si placere pentru artele placute auzului, ochilor si mintii. Traind o viatza minunata alaturi de prieteni, pe plaiurile romanesti am apucat sa simt sentimentul adevaratei prietenii, iubiri si mai ales dragoste fata de patrie. Acum ca sunt departe de patrie imi duc viata aici in America, dar cu promisiunea ca nu-mi voi uita niciodata radacinile!
4 poezii, 0 proze
Albu Denisa
Intr-o zi,intr-un moment de meditatie profunda, am auzit batai in poarta mintii mele...ce-ar fi daca ti-ai asterne pe hartie gandurile inaripate? sunt prea pline de speranta si de iubire ca sa nu le cunoasca si ceilalti...merita o incercare!...poate astfel o sa invete si ceilalti sa...primeasca si poate chiar sa daruiasca la randu-le...(luati aceste din urma cuvinte ca pe un indemn la creatie!)...eu asta vreau sa fac in continuare. si sper sa reusesc. pentru ca imi doresc sa renasc si sa fac sa renasca iubirea odata cu mine...
13 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
mihaela alexandra gherman
un porumbel purtat de ape care candva a cunoscut atingeri de ingeri si demoni...si care s-a pierdut acum in lacrima lasata in urma de marea durere din suflet..de marea iubire ce o poarta pretutindeni...cu aripi inegrite de furtuna...
1 poezii, 0 proze
Poarta fericirii
de mircea trifu
Spune-mi ce vrei să-ți dau în schimb, În care stea sau zeu să mă preschimb, Decide tu, aici pe cer sau pe pământ Blesteamă-mă sau dă-mi sărutul sfânt. Ce gust sau ce culoare vrei să prind, Nemuritor...
La poarta fericirii
de diana vlase
Schita El: Pentru ca toti oamenii sunt injumatatiti de vise. Eu nu am cunoscut om intrg. Fiecare dintre noi are un vis neimplinit, o dragoste dupa care inca mai sufera, o dorinta care a ramas, acolo,...
Ostatic, la poarta – Fericirii –
de Elisabeta Branoiu
\"Ostatic, la poarta fericirii Palatul de nea din albastrul zărilor prin grădini de curcubeie Domnul meu se plimba tăcut pe cununi de slavă în împărăție. Pierdută în Univers, pe drumul meu prin...
Decenii am visat
de Mandra Ana-Maria
Decenii am visat Întunericul intră grăbit pe poarta fericirii, Inima-și închide obloanele, Turla se despică în cele patru zări, Iar îngerii privesc stelele Negre și sângerii. Pustiu se lasă peste...
Speranta
de brecher lory
Stau singura, e frig si scriu Tristetea ma doboara si m-apasa, Nu stiu cum sa mai scap de ea Sa pot deschide poarta fericirii candva. Cateodata, cand pare c-as fi reusit Nu mai gasesc cheia ca s-o...
Prizonier al iubirii
de Stelian STANCU
Granițele sunt discrete Starea de emoții apare Iubirile sunt cochete Ne agățăm de fiecare floare. Avem senzația de închistare Zăvoarele sunt lacăte uriașe Ne întrebăm în care închisoare Stau...
Inceputul sfarsitului
de Gabriela Marieta Secu
Dragule, drag... Mă simt la inceputul sfarsitului... sunt vinovată de tot pustiul acesta ce m-a intampinat. Lumea mea despre care spuneai ca e mică, lumea ta despre care spuneam că e mare, s-a...
Apa vie
de Alex Vâlcu
Aștept un an și încă unul. Chiar și mai mult pot să aștept. Nu mai e mult și o să vină clipa, Când tu vei fi numai a mea. Eu te iubesc în felul meu. E greu să înțelegi cum iubesc eu. Iubirea mea e...
Dincolo de timp
de Daza
Fac alpinism pe un vulcan...abrupt. Lipsa accentuată de oxigen mă face sa îmi pierd echilibrul; prea multă cenușă, prea mult fum și o singurătate acută...civilizația unei lumi colateral înghițită...
Dedicat Tie
de Abeaboeru Alina
Dedicat Tie Am incercat sa fug, sa ma ascund de vraja ta, dar toate drumurile par sa duca la tine si sunt pierduta pe vecie in acest labirint in care singura mea urma este urma de lacrimi planse cand...