Poezie
Decenii am visat
1 min lectură·
Mediu
Decenii am visat
Întunericul intră grăbit pe poarta fericirii,
Inima-și închide obloanele,
Turla se despică în cele patru zări,
Iar îngerii privesc stelele
Negre și sângerii.
Pustiu se lasă peste suflete,
Copiii plâng în căutare,
Aripile se rup zgomotos,
Eclipsa domnește înțepată
De spini însângerați.
Mâinile se prefac în oase,
Ochii se deschid în umbră,
Buzele se lipesc ca moarte,
Trupul se subțiază…
Se rup bucăți și cad.
Decenii am visat…
001.483
0