Sa i se spuna Dumnezeu
Să i se spună Dumnezeu Demult, pe vremea când nici Roma, nici Egiptul, Nici Grecia, nici Persia, nici Hitler, nici Septembrie, Nu existau pe lumea asta plină de mister, Un iepuraș ieși din oul
Azi am căzut
Azi am căzut Eu te-am purtat în visul meu Pe nori albaștri de lumină, Cânta la poartă-n jurul meu Un cor de îngeri fără vină. Cânta de dorul meu nebun Ce el zărea că o să vină Și eu acum
Sta albul morții-n cimitir
Stă albul morții-n cimitir Fiori de gheață rău mă prind Când dau să deschid poarta, Din ramuri curg și mă cuprind, Și vor să-mi schimbe soarta. Sunt umbre rătăcite-n vis Ce bântuie-n
Șoimul îngeresc
Șoimul îngeresc Din a timpului icoană, pe brațul îngeresc de ceară, Privește șoimul plin de faimă, războiul dulce-crud de-aramă: Se luptă păsări pentr-o pană, din zori de zi până în seară, În
Între iad și rai
Între iad și rai Absurd în noapte tac... Minutele se scurg și zac Pe aripi negre de venin Ce cad încet din cer senin. Absurd în noapte tac… Din stele-n oameni se prefac Strigoi ce
Calea florilor albastre
Calea florilor albastre În calea florilor albastre S-au pus petale sângerii, Aceleași clipe la ferestre Au plâns prin ochii fumurii. Doar vântul le-a mai strâns în palme Și le-a șoptit
Mars și Sirena
Mars și Sirena Ating și ard tot ce găsesc, Asemănarea-n chip de toamnă, Cu ochi de gheață te privesc Și soarta mea… ea te condamnă. Nu pot iubi la infinit O stea căzută dintre stele; Nu
Ultima clipa de dor
Ultima clipă de dor Ce cade ca un vultur în neant E așternut pe buzele-n uitare, Și plânge gingaș, parcă fermecat, Se uită cu tristețe la fata-n așteptare. Se adâncește-n păru-i
Adio, șoapta dulce…
Adio, șoaptă dulce… Nu o credeam în stare Să piară în uitare, Din cer s-a dus pe mare Și s-a pierdut în zare. Vâslind am căutat-o, Cu dor eu am strigat-o, Cu foc eu am iubit-o Și nu am
Pe barca visului din suflet
Pe barca visului din suflet Pe barca visului din suflet Þin strâns de vâsle și mi-e frig, Căldura nopții e un cuget Ce zbate bolta cât e mic. Sunt trist și apa nu-mi vorbește De dusul frate
Copil orfan
Copil orfan E trist când vezi copii sub soare Cerșind, plângând, nimeni nu are Habar de soarta lor păgână, Cum să nu mori sub stea română? Am întrebat și eu aseară, Prinzând curaj întâia
Lacrimi sub boltă
Lacrimi sub boltă Sub bolta rece și pierdută Se-ntunecă povestea mută, Cad felinarele-n dilemă Și fulgeră pe vechea temă: Aceiași nori se-adună-n tropot, Din mănăstiri același
Un ultim romantic
Un ultim romantic Se știe că luna lucește în noapte Cu-n zâmbet șiret ce-și cere în fapte Imagini pierdute, căzute sub boltă, Își cere tributul din lumea-i înaltă. Eu caut să aflu lumina
Din ochii tăi
Din ochii tăi Din ochii tăi am prins misterul Și strălucirea muribundă, Le-am pus în palma rece, crudă, Și s-au topit precum eternul… Eternul vers ce pe-nserat Striga în sufletul senin, Cu
Iubire oarbă
Iubire oarbă Iubire oarbă? Nicidecum! E ce-ai ales să fie… Prin lumea asta largă-ți spun Că-mi vei găsi și mie. E om nepotrivit îmi zici, Dar vocea ta se-nmoaie Când lângă el tu te
Nor
Nor În locul aripilor frânte aș vrea din lut să îmi aduni Sămânța pasiunii oarbe și-a dragostei de pe pământ, Din gura ta să iasă vorbe ce mângâie neantul vag Și suflul tău să încălzească acest
Doar a mea
Doar a mea Din moarte m-am născut, Plângând de la-nceput, Strângând la piept o stea, Visând-o doar pe ea. Prin moarte am crezut În ceea ce-am avut, Doar ea mă vrea, și vrea Să mă gândesc
Poarta viselor grăbite
Poarta viselor grăbite Pășesc încet pe puf de lacrimi, În gânduri triste și rănite, Pășesc spre moartea fără patimi, Trec poarta viselor grăbite. Cad frunze rumene de baltă În golul
Cum să nu plângi?
Cum să nu plângi? Cum să nu plângi când mâinile sunt goale, când sufletul e rece, când luna strălucește sub norii fumurii? Ești om sărac… mai sunt și alții, ce-n zi cerșesc și-n noapte se
Sunt prost
Sunt prost În parcul florilor de tei Te văd zâmbind întâia oară, Acolo stai atât cât vrei Și pleci când vrei fără să doară. Sub umbră văd un chip frumos De raze strălucind himeric, Pe tine
Nu-mi este dor
Nu-mi este dor Frumos e cerul și senin În zi de primăvară, Pe nori mă văd plutind și eu În brațe reci de ceară. Frumos e câmpul înverzit În plină sărbătoare, Pe deal mă văd fugind
Când soarele apune…
Când soarele apune… Când soarele apune la fereastră Și zâmbetul pe cer tu îl zărești, Să știi că unde e povestea noastră E lacrima de care îmi vorbești. Suntem ca două stele căzătoare Din
Vis himeric
Vis himeric Prin ochii tăi văd asfințitul, Iar gura ta mă vrea pe mine, În pieptul meu simt așternutul Care te vrea numai pe tine. Prin tălpi simt pașii tăi prin lume, Iar degetele
Și lasă-n urmă…
Și lasă-n urmă… Caut să îți găsesc privirea plină de amor Sub umbra verde, umbra veșnică, Acolo unde clipa trece fără dor Și lasă-n urmă întuneric… Mă țin cu mâna dreaptă de piatra Ce rece
