Poezie
Adio, șoapta dulce…
1 min lectură·
Mediu
Adio, șoaptă dulce…
Nu o credeam în stare
Să piară în uitare,
Din cer s-a dus pe mare
Și s-a pierdut în zare.
Vâslind am căutat-o,
Cu dor eu am strigat-o,
Cu foc eu am iubit-o
Și nu am părăsit-o.
Dar ea, ființă crudă,
A vrut să se ascundă
Și-n mare să pătrundă,
Dar marea e profundă.
A dus-o peste margini
Când eu scriam în pagini:
“-Adio prin imagini
Din lumea fără margini!”
“-Adio! Realitatea
Mi-a îngropat cetatea,
Și unde-a fost dreptatea
A mai rămas doar moartea.”
Așa o șoaptă dulce,
Pe drumul care duce
La soarta fără cruce,
Mi-a plâns în sânul dulce.
003296
0