Ostatic, la poarta – Fericirii –

\"Ostatic, la poarta fericirii Palatul de nea din albastrul zărilor prin grădini de curcubeie Domnul meu se plimba tăcut pe cununi de slavă în împărăție. Pierdută în Univers, pe drumul meu prin noapte, îndată L-am recunoscut, pe Cel înjunghiat ca mielul din marea-i bunătate. Înviat, în noaptea albă a mântuirii ca întâia zi a zidirii îmi surâdea. Privind prin veșnicie mi-a zis : \"Întoarce-te în lumea ta\", știind, că și eu va să viez, în Primavara ce va urma să vie.