"Plutind in agonie" – 2907 rezultate
0.03 secundeMeilisearchFeru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
CPCătălin Precup
Cătălin Cosmin Precup, artist vizual, născut în '81 la Tîrgu Mureș, absolvent de Liceu de arte, apoi studii universitare și postuniversitare la Universitatea de artă și design din Cluj-Napoca, în prezent trăiește și activează în București. Trebuie spus de la început că nu mă interesează etichetele și că nu fac mare deosebire între actele creației, fie că e vorba de pictură sau de poezie. În acest sens se poate zice despre pictura mea că e o poezie vizuală. În general, textele pe care le creez sunt fie transpuneri ale unor idei pe care nu le-am pictat sau desenat și care capătă prin scris o expresie și o formă mai adecvată, fie sunt (ca) niște prelungiri/corespondențe/completări/replici, cîteodată combinîndu-se, la propriu, cu imaginile. Din această cauză, dar și datorită faptului că lucrez ca un alchimist, scriu sporadic iar de multe ori revin, retușez, reciclez, finisez, arunc (poemele de aici vor avea aceeași soartă, în curînd, mai ales că au cam îmbătrînit), demersul putînd părea...
8 poezii, 0 proze
Plutind in agonie
de Remus Cretan
(dedicatie editorilor de pe agonia.ro; scrisa la 17.11.2004, orele 20.05) Plutesc pe aripa cuvantului, intr-o betie a \"agoniei\". Se intampla ca pe creasta unui val totul sa se clatine. Incotro...
Iris negru
de Matei Pescăruș
Un suflet curge lin in pamant Iar altul valseaza-n agonie Amandoua urmand aceeasi cale pustie Drum abrupt de mormant Si acelasi gand prevestitor , funebru Insasi Moartea - iris negru Spre cimitir...
În atelierul vostru
de Ivan Adrian
În atelierul vostru zac de un veac... Nu cred că vreau poet să mă mai fac! Plutind ușor pe agonie,în agonie Site-ul vostru : același, dar cu alta...versiune Nu renunț însă la lupta cu un editor...
Vânt în aripi, zbor de frunze
de Silvian Costin
Vântul pierdut a stat demult, abia adie Aripi atârnă la pământ de-o veșnicie Se mișc-o frunză tremurând, apoi omie Îmi iau avânt stârnit de vânt, ce nebunie De zbor uitând caut în gând prin amintire...
Pandemica
de Ursu Marian Florentin
Îți scriu iubito din cetate, Plutind în ceața de sub munte, Când trec fantasmele iertate Și cei ce nu mai pot răspunde Și din orașul de menhire, În pandemia de păcate, Aș vrea să-ți scriu despre...
Banii care aduc fericirea
de ion untaru
Într-o seară de vară, după o zi ceva mai extenuantă de lucru în bibliotecă, m-am simțit obosit, am pus capul pe birou, să închid măcar ochii câteva clipe și am ațipit. Mi-am dat seama repede că sunt...
Banii care aduc fericirea
de ion untaru
Banii care aduc fericirea Într-o seară de vară, după o zi ceva mai extenuantă de lucru în bibliotecă, m-am simțit obosit, am pus capul pe birou, să închid măcar ochii câteva clipe și am ațipit. Mi-am...
Eftihia
de Gellu Naum
Abia pornind de la sfârșit se poate înțelege mecanica nostalgică a întâmplărilor furia straturilor care ne premerg sau ne urmează atunci acel numit „acolo” poartă pe trup scoarța copacului duce cu el...
Mi-e sufletul zdrobit
de Aneta Badea
Mi-e sufletul greu și zdrobit, ca strugurii-n teascul tomnatec, și plânge cu șuvoaie de sânge, precum licoarea cea dulce, ce-n ciubere albe se scurge. Mi-s ochii ploaie de toamnă târzie, ce picură...
Hruba și pendulul
de Edgar Allan Poe
Impia tortorum longas hic turba furores Sanguinis innocui, nom satiata, aluit. Sospite nune patria, fracto nune funeris antro, Mors ubi dira fuit, vita salusque patent. Eram istovit — acea lungă...
Hruba și pendulul
de Edgar Allan Poe
Impia tortorum longas hic turba furores Sanguinis innocui, nom satiata, aluit. Sospite nune patria, fracto nune funeris antro, Mors ubi dira fuit, vita salusque patent. (Catren scris pentru porțile...
Prizonierul cuvintelor - I -
de Emil Iliescu
Confesiunile sunt, de obicei, apanajul celor care au trecut prin viață. Cei care pot sfâșia din carnea întâmplărilor diurne sau nocturne miezul experienței personale, pentru a-l oferi și altora. În...
Poezii
de Constantin Rusu
ANUME Ai risipit nisipul fara sa dai valoare, din spume ai facut nimic sa se adune, te-am intrebat de ce traiesti sub soare? Tu ai zimbit ironic si-ai spus atit: anume. Ai confundat sclipirea cu...
Moartea narcisului
de Dimitrie Anghel
I Trăiește încă floarea frumoasă de ieri sară, Surîde lîngă mine, pe-o margine de cupă; Căci eu îi port de grijă cu drag, ca să nu moară, În amintirea mînii ce s-a întins s-o rupă. Trăiește încă...
Trăim în cimitire
de Cristian Vasiliu
Trăim în cimitire! Ce-s oare-aceste blocuri De nu sicrie-n caturi? Când soarele apune, Ne-ndeamnă către ele, din diferite locuri Unde muncim în ziua, dorul de-ngropăciune. Dar stai – e încă șase! Mai...
Cromatica de seara
de Mihaela Anghel
Un soare negru in asfintit dispare, Un vant nebun alearga dinspre vest Cocori bolnavi zburand agale Sub cerul galben se rotesc. Plutind pe ceata sangerie, Din departari pustii si reci, Un cantec...
IX (Marele plugar al solitudinii)
de Ilarie Voronca
Degetele mângâie bucle de aer sau O șopârlă îmi freamătă deodată în palme. Au pornit clopote undeva? Schițez un pas și toate mările își întind gâtul de girafă sub gleznele mele. Un nor cu ugerul plin...