"Plecă vara, lăcrimând - autor Aurora Luchian" – 20145 rezultate
0.07 secundeMeilisearchVictor Kernbach
Victor Kernbach (n. 14 octombrie 1923, Chișinău; d. 16 februarie 1995, București) a fost un scriitor român de science fiction și specialist în mitologie, autor al unor lucrări din acest domeniu, între care se remarcă Dicționarul de mitologie generală. Se naște în familia avocatului Eugen Kernbach și a Tamarei (născută Onilă). A fost nepot al poetului Gheorghe din Moldova și al poetei Ana Conta-Kernbach, sora filosofului Vasile Conta. Își petrece copilăria și adolescența în orașul natal, unde urmează Liceul B.P. Hasdeu. În vara lui 1940 se refugiază cu familia în București. Lucrează la "Vremea", apoi la Evenimentul zilei, patronat de Pamfil Șeicaru. În 1942 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. O întrerupe timp de doi ani pentru a pleca pe front. Revine în 1946 și obține licența în litere și filozofie, continuând în paralel activitatea jurnalistică. Cărți publicate[modificare Kernbach debutează cu un eseu literar intitulat Aspecte din literatura...
1 poezii, 0 proze
Dumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
Almasan Cristian
Nascut la 17 decembrie 1983 la Medias,un orasel langa Sibiu. Crescut la Sibiu,unde a fost invatat esentialul despre lume si cam ce se afla in ea,la scoala germana. In toamna anului 2002 a plecat la Cluj-Napoca,pentru a incepe acolo cursurile la "Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei",specializarea psihologie. In vara anului 2006 a incheiat studiile...iar in 2007 asteapta sa-si dea licenta. A scris mult in timpul liceului si a facultatii,dar numai unele poezii au ramas...restul s-au pierdut in vant.Nu a publicat nimic,dar o va face (candva). Limbile in care scrie sunt:engleza,germana si romana.
3 poezii, 0 proze
Ioan Petru Culianu
Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950 - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română. A fost profesor invitat de istoria religiilor la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago înainte de a primi cartea verde si a fi angajat ca profesor asociat la Divinity School (apud.Ted Anton). Crima nu a fost elucidată. Puțini știu ca Ioan Petru Culianu s-a născut la Iași. A absolvit inițial secția de italiană de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din Bucuresti cu teza Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere. Coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia. Fiind membru PCR, primește o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic. Vorbea fluent șase limbi....
1 poezii, 0 proze
Costa Anielka
PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...
1 poezii, 0 proze
Melania V. Ducar
"Piatra" "Piatra este un om in care alt om si-a bagat mana ca intr-o manusa si la intors pe dos ca pe o manusa!" "Daca pleci la drum lung" "Daca pleci la drum lung nu-ti lua mainile cu tine, lasa-ti cerul la ma-ta ascunde cosciugele la tine acasa sa nu le vada viitorii morti cu ochii lor Daca pleci la drum lung nu smulge copacul din radacina si nu gasi adevarului vina si mortii, mormant Daca pleci la drum lung desbraca-ti timpul ca o rufa desbraca-te de pasarea ce zboara fa ca piatra sa fie o tufa fa ora ta sa fi fost odinioara Daca pleci la drum lung fa-te cuvant, si numai cuvant si numai cuvant daca pleci la drum lung" Nichita Stanescu
21 poezii, 0 proze
Dan Constantinescu
Dan Constantinescu, poet și traducător român. Psudonim Dan Nikora, ca scriitor german, ( după numele mamei – Nicoară ). Născut la 6 februarie 1921, Hunedoara. Studii: liceu Orăștie, apoi Universitatea Cluj și Sibiu. A frecventat Cenaclul „Cercul literar de la Sibiu”, alături de Ion Negoițescu, I.D. Sârbu, Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș. 1980 – pleacă în Germania de Vest. Volume: „Unde”, Ed. Eminescu, 1969, versuri. „Vatra”, Ed. Eminescu, 1978, versuri. „Dempreunul-a-fi”, versuri, 1990. Colaborări la traduceri din literatura universală. Traduce integral pe Rainer Maria Rilke, haiku-ri și versuri din lirica japoneză. Decedat la 13 martie 1997, Freiburg, Germania.
1 poezii, 0 proze
Artur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
Adina KENEREȘ
Prozatoare, critic de artă Căsătorită cu Petru Romoșan. După instaurarea regimului comunist, bunicii din partea tatălui sînt desproprietăriți și obligați să trăiască într-un sat din Bărăgan, cu domiciliu forțat. Ambii părinți (Ion Macsimilian, economist, și Elisabeta, funcționară) au de suferit. Absolventă a liceului \"I.L. Caragiale\" din București (1976). Absolventă a Facultății de Limbi și Literatură Străine (Secția engl.-hindi) a Universității din București (1980). Prof. de limba engl. la Ploiești (1980-1982), red. (1983-1984) și bibliotecar (1985-1987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București. În 1976-1980 i se refuză dreptul de a beneficia de bursele pe care le obține în străinătate. În 1987 pleacă în Franța, unde lucrează ca as. la o galierie de artă și (din 1989) ca red. și colab. la Ed. Belin, Larousse, Flammarion, Hachette, Fontaine etc. În 1989 obține Diploma de Studii Aprofundate la Universitatea Paris VII. Debut cu proză în revista Vatra (1981). DEbut ed. cu romanul...
0 poezii, 0 proze
Neagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
Plecă vara, lăcrimând - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Pe un dâmb arid și tare, Șade vara gânditoare. Fără soare, numai nori; Fără grâne, triluri, flori, N-are ce s-o mai încânte. Au venit ploi reci, mărunte, Iar rochița sa de vară, Stă lipită...
Lacrima credinței
de Floarea Cărbune
E noapte albastră de vară, Cu cer senin şi stele vii, Pe raza argintie-a lunii O perlă limpede coboară, În care râde-un strop de cer. E-a lumii lacrimă dintâi, Ce a-ndrăznit timid să vie În ochii mei...
Cât te-am iubit doar amintirea știe...
de Dorina Omota
Tu erai prințul meu de ceară Ce-n zorii dimineții se topea Dar revenea în fiecare seară, Și mă făcea să cred că mă iubea. Din jurăminte ai făcut risipă Dar nu ai înțeles că într-o zi Se poate rupe-a...
Don Miguel
de Doina Vilceanu
Don Miguel este un vânzător ambulant pe care l-am întâlnit pe plaja din Barcelona, în timp ce stăteam cu ochii-n zare, lăcrimând de strălucirea soarelui și contemplând culorile albastre ale...
Sorin Teodoriu pe urmele lui Caragiale
de Maria Prochipiuc
Sorin Teodoriu, zis și Sache s-a născut în București, în urma relației oficiale dintre un mare pește, cu o privire ageră, guraliv, dănd mereu un aer de mister... printr-un act de căsătorie cu o...
Intre viata si moarte
de Boris Druță
BORIS DRUÞÃ ÎNTRE VIAÞÃ ȘI MOARTE PREFAÞÃ Afirmasem mai demult că moartea e… o minune a vieții. Uneori am impresia că morții se mișcă în morminte, cînd simt că noi, cu fericirea vieții cotidiene în...
Dialog Pan-Licorna
de B.S.3
Daca se supara cineva inseamna ca vreti sa ucideti lacrima si zimbetul cu importanta. Copy & Paste: Ea spune serios: Si trebuie sa stii ca-mi esti doar o oaza într-o zi am sa plec am sa-ti ramân...
Parabolă
de Cosmin Brehoi
Morții cu viii se-amestecă-n vuiet cu ochi injectați de turbulențe cubice planând pe crivăț mereu Întristând încă o dată sufletul meu Omul ca varză murată în sânge perceput plecat jucând în oglindă...
Arhitectura somnului
de Silvia Van
nici nu știam să-i explic privirile mele îi păreau prea căprui le-ar fi vrut oarbe, le ștergea cu palma, reflex îi era frică, se uita la scaune, în dreapta sau la tabloul cu femei încrustate în iarbă...
Anotimpurile iubirii
de Dragos Serban
Năucită în starea albă Căuta prin frigul greu Lumina unui foc plăpând Apusă liră de Orfeu. Fulgi pufoși, dar reci ca moartea Se roteau sub luna plină Ca un strigăt de lapon Mușcat de somnul ce o să...
