"Pe urmă… timpul trece" – 22196 rezultate
0.04 secundeMeilisearchroxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
GNGabriel Nita
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja am depășit un an de prezență (să fie oare deja doi?...). Vreți să știți de ce mi-am ales pseudonimul lapislazuli? Din întâmplare… După cum tot din întamplare am ajuns și aici, pe acest site. Lapislazuli este o piatră semiprețioasă de culoare albastră. Și în același timp, se învecinează cu un personaj dintr-un roman al meu preferat, scris de Boris Vian. Alți autori preferați: Mario Vargas Llosa, John Fowles, Max Frisch, Jose Saramago… Și mai sunt mulți alții. Pe curând! PS: Iata si adresa de mail pe care ma puteti contacta: n_gabi55@hotmail.com
282 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
Karin Boye
Karin Boye s-a născut pe 26 Octombrie 1900, în orașul Suedez Göteborg. Ea a început să scrie și sã participe la dezbateri culturale chiar din vremea studenției, la început din punct de vedere religios, răzvrătindu-se pe atunci împotriva politicii conservatoare culturale. Poeziile din tinerețe au fost influențate de Buddhism, Schopenhauer și în cele din urmã de Nietzsche. A scris în tinerețe volumele de poezii: MOLN(1922), GÖMDA LAND(1924) și HÄRDARNA(1927). În volumul FÖR TRÄDETS SKULL( 1935) ea își schimbă stilul… Romanele și povestirile scurte pe care le-a scris au tratat dificile probleme psihologice și morale… În 1931 Boye a fondat cu Erik Mesterton revista de poezie Riwkin Spektrum, prezentându-i pe T.S.Eliot și Surrealists cititorilor Suedezi. Împreunã cu criticul Erik Mesterton, ea a tradus Eliot's Waste Land. Boye a contribuit de asemenea la revista Arbetet(între anii 1932-1933). A scris și povestiri științifico-fantastice, KALLOCAIN (1940). Torturată de...
4 poezii, 0 proze
GVGeorge Voevidca
Poetul și epigramistul George Voevidca s-a născut în anul 1893 pe 9 aprilie în comuna Sinăuții de Jos (jud. Rădăuți), ca fiu al folcloristului muzical Alexandru Voevidca. A studiat la Siret, apoi a urmat liceul la Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1912, iar studiile superioare, litere și filosofie, la Universitatea din Cernăuți. A început să publice poezii în februarie 1913 în „Universul literar”, la care colaborează regulat până la izbucnirea războiului. Tot atunci a publicat epigrame în „Flacăra” semnate Lucifer. Poezii lirice a publicat în câteva reviste din Ardeal, în „Viața nouă”, mutată acum la Suceava, la ziarul clerical „Lumina” (din Caransebeș), la ziarul muncitoresc „Progresul” (din Oravița) și în „Calendarul poporului” pe anii 1916, 1917 și 1918 (de la Suceava). În anul 1919 este remarcat de Nicolae Iorga, care sublinia „… publică versuri de o mare frumusețe – originale și traduceri – scriitorul bucovinean George Voevidca, o speranță a literaturii noastre”. La Roman,...
2 poezii, 0 proze
Popescu Diana
1 poezii, 0 proze
noname
If life is a bitch then U are my bitch!!! Got it? Traducerea: Da mama cu biciu`n mine si pe urma da-mi si una peste poponeatza c-am fo` o gajica rea de tot si am si o cocoaja intre craci care se cheama carici!
1 poezii, 0 proze
MCMadalin Ciortea
M-am nascut in Alba iulia la 15 martie 1983.In vechea cetate romana am petrecut prima parte a copilariei. Odata cu inceperea claselor primare m-am mutat in Lancram.Satul blagian imi starneste inca nostalgii; traditia, oamenii, natura - sunt elementele care isi extind tentacular existenta chiar daca uneori sunt departe, isi extind intelesul fiind un izvor etern de lumina si idei care , desi aparent incipiente, reprezinta nu un adaos cultural ci un tot concretizat, verosimil. In vara anului 1998 am fost admis la Liceul C-tin Brancoveanu din Ploiesti unde am avut primele contacte oficiale din punct de vedere cultural. Atunci am luat decizia sa-mi ofer sansa clasicilor iar pe urma sa-mi codific mesajul ideilor in poezie sau eseu. In primul an de liceu am debutat in Cenaclul Safire cu poezie si apoi cu eseu. In anul al II-lea, odata cu un premiu pentru eseistica la Concursul National de Eseuri Emil Cioran si unul tot in acest domeniu la Concursul National Simfoniile Toamnei, am avut prima...
291 poezii, 0 proze
Pe urmă… timpul trece
de Mandra Ana-Maria
Pe urmă… timpul trece Ochi verzi de templu sacru Eu am văzut în noapte, Mi se păreau un monstru Ce strigă după fapte. Dar îmblânzirea dulce Nu m-a făcut să tremur, Căci pașii pot să calce Verdeață,...
Sânge și praf
de Cornel Alexandru
Sânge din sângele meu ai împrumutat și viața, cu tine a-nceput. Mi-am deschis ochii și am văzut amintirea… Mi-am deschis ochii și am văzut ceea ce voi trăi peste o vreme. Viața se schimbă… și tu cu...
Dialog cu sufletul
de Patricia Lidia
I (Fum, frig. Clarice, îmbrăcată doar într-o rochie de noapte albă cu flori, se plimbă cu mișcări bruște printre cele câteva piese de mobilier, rupte. În mijlocul camerei, un covor rupt. Pe tavan, o...
Stăpână pe timpul meu liber 14
de nonciu dragos
Nici nu puteam fi mai fericit de atât, aveam două servicii nemaipomenite și pe deasupra unde mai pui, unul dintre ele era la mare. O singură problemă mai trebuia să rezolv și anume misterul Angelei...
Intarziati 3
de Florin Opran
Intarziati 3… Timpul Te intreb: ai da o clipa pentru o vesnicie? Te intreb: crezi ca viata curge ca o insiruire dulceaga de rime ? Crezi ca timpul este o metafora? Desigur ca o clipa este pentru tine...
O viață de căcat
de Cristi Popa
Am murit… Totul este negru-n jur. Simt furnicături in corp. Totul tremură in jurul meu de zici că-i un fel de cutremur. Tremură si freamătă de zor, simt cum cobor vertiginos intr-o spirală căruia nu...
Delia
de Somesan Sergiu
DELIA - proza erotica de Sergiu Somesan „Eu n-o mai iubesc dar mă-ndeamnă O umbră și-un vechi obicei Să trec în amurgul de toamnă Prin dreptul ferestrelor ei.” Nimic nu-mi displace mai mult decât să...
În urma timpului…
de Albu Mircea
În urma timpului… Sunt un călător întârziat… Expresul timpului trece pe lângă mine în viteză iar eu privesc tăcut cum fiece secundă depărtează un călător de mine, ducându-l în calea destinului său…...
cum în întuneric, ochii m-au trădat
de ion pascal vlad
Tu ești acolo unde totul se preface în lumină privești de sus cum apa valsează în cercuri închisă dar știi că pentru mine – văzut pe întuneric nu e decât o groapă unde nu se petrece nimic și dacă...
Trecut-au BAC-ul 2011
de MIRCEA POPA
Trecut-au BAC ul ca gâștele prin lacuri Și niciodată n-or să învetze iară, Caci nu mă-ncântă azi cum copiară Fițuici și teze,rezolvări,I-PAD uri. Ce fruntea-i de copii se-ntunecară Abia căzuți,a...