"Pe buzele singurătății" – 22201 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RDRobert Desnos
Robert Desnos s-a nascut pe 4-VII-1900 la Paris si a murit pe 8-VI-1945. Un elev mediocru in tinerete, se indragostete de literatura si incepe sa scrie poezii. Impreuna cu Louis Aragon, Paul Eluard si Andre Breton, Desnos pune bazele miscarii suprarealiste in literatura.Insusi Breton il considera "Profetul" miscarii. Primele poeme ii apar in revista dadaista "Littérature" in 1919.In 1922 isi vede publicata prima carte "Prose Selavy" o colectie de aforisme suprarealiste.Tot in acest an il cunoaste pe poetul Benjamin Peret si, impreuna, incep sa practice scrierea automata, in cele mai multe cazuri sub hipnoza. In 1926 compune "The Night of Loveless Nights" poem liric inchinat singuratatii, paradoxal, scris in stil clasic, mai asemanator poeziei lui Baudelaire decat poeziei suprarealiste. Se indragostete de cantareata Yvonne George dar multimea de admiratori care o idolatrizau fac aceasta iubire imposibila.Ei ii dedica numeroase poeme din volumul "La liberté ou l'amour" din 1927, volum...
85 poezii, 0 proze
CHCorina Hapca
"Ea canta... Pe buzele ei calde mi se naste sufletul."
5 poezii, 0 proze
RIRadu Iuliana
Asa eram odata: "Dornica de libertate si suferind de lipsa ei,dornica de cunoastere, de oameni, nebuna dupa copii, nebuna dupa calatorii ( pe care le voi face probabil in alta viata -sau in aceasta, dar doar cu puterea imaginatiei), cu sufletul sfartecat de neputinta umana asupra mortii fizice, cu o mare lacrimi latente, asteptand parca prilejul sa iasa la suprafata, sa-mi incetoseze ochii, in ciuda luminii lor si a zambetului vesnic din ei si de pe buzele mele. Ma zbat in permanenta intre doua lumi si inca ma tarasc, nu zbor! Incerc sa gasesc adevarul unic pe propria mea cale, Practic o autoeducatia continua, neobosita pe care mi-o aplic cu zambetul pe buze!" Acum doar sunt.
16 poezii, 0 proze
DADragoi Ana-Maria
voila: nascuta in 84 in orasul pe care cred ca mi s-a permis sa il aleg, in mod curios, inainte de anxitatea primara; imi plac girafele si culoarea galbena (mai nou) nu-mi place cand mi se usuca buzele scriu versuri numai cand am inspiratie si cand nu pot sa imi exprim verbal sentimentele, in stari de oboseala accetuata sau de durere coplesitoare; cred ca iubirile platonice sunt cele mai puternice pentru ca nu au cusur dar si cele mai rele cu stima de sine in mod obisnuit am momentele mele de copilarie, prostie, carisma si culoare viata mea nu e o poezie iar poezia nu e viata mea sunt doar un om care isi indeplineste din cand in cand o nevoie: aceea de a a se exprima
23 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
SCStanescu Ionut Cristian
Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu. Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc. Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor. O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele...
5 poezii, 0 proze
bogza gheorghe
Simetrie - Marin Sorescu Mergeam asa, Cand deodata in fata mea, S-au desfacut doua drumuri : Unul la dreapta, Si altul la stanga, Dupa toate regulile simetriei. Am stat, Am facut ochii mici, Mi-am tuguiat buzele, Am tusit, Si-am luat-o pe cel din dreapta (Exact cel care nu trebuia, Dupa cum s-a dovedit dupa aceea). Am mers pe el cum am mers, De prisos sa mai dau amanunte. Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua Prapastii : Una la dreapta Alta la stanga. M-am aruncat in cea din stanga, Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vant, Gramada cu mine in cea din stanga, Care, vai, nu era cea captusita cu puf! Taras, m-am urnit mai departe. M-am tarat ce m-am tarat, Si deodata in fata mea S-au deschis larg doua drumuri. "V-arat eu voua !" - mi-am zis - Si-am apucat-o tot pe cel din stanga, In vrajmasie. Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica. Si la prima rascruce M-am daruit cu toata fiinta Celui din dreapta. Tot asa, Celalalt trebuia...
4 poezii, 0 proze
Badulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
RSRadu Stanca
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeș — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet și dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute. A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu,...
23 poezii, 0 proze
Pe buzele singurătății
de Silviu Somesanu
Pe buzele singurătății mijesc sosiri parfumate, pașii lor se aud cum vântură drumul prin golul așteptării. Ploile bat în geamuri cu picuri de suspine, imaginile se succed pe conturul tău interior un...
Să nu uiți!
de Ileana Popescu Bâldea
Să te gândești cum fluturi de tristeți, cu aripile arse, vor cădea în moara clipei. Un ciob de noapte, doar, și seara se prelinge… În care cer mă voi sfârși? Să te gândești că lacrima e o greșeală-...
Nesfârșitul urcă pe muchiile ideii
de Silviu Somesanu
Despre nemurire nu se mai spune nimic doar rareori se simte singurătatea clipelor fugare în visul intim de fericire din surâsul femeii, inima bate a sărbătoare locuită de bucurie în ornicul dimineții...
Poemele singuratatii
de paiovici eduard-constantin
Poemele singurătății I Pașii tăcuți ai liniștii interne s-au deshidratat. În mine zace-acum (poate dintotdeuna?!) ceva ciudat: Un ciclon auster evoluînd rapid spre tărîmuri Nepătrunse. Poate nici de...
Orașul
de Cioban Stela
orașul își despachetează bagajele blocurile se chircesc străzile se înconvoaie leșină viața amorțește tăcerea pe buzele minții cât este de lungă vara mă târâie printre florile singurătății vraiște...
Vino
de Jim Morrison
Ascunzi privirii mele minunile promise Si stai cuprinsă de mrejele singurătătii neîntelese De ce tii ochii închisi ? Să nu mă vezi ? Să nu te văd ? Am nevoie de ochii tăi să te explorez Să cunosc...
Septembrie
de Nagy Florin
Astă noapte beau din nou Beau veninul singurătății Și mă doare că nu am unde să ascund Tot ce încă simt pentru tine. Mi-e rușine și-mi strig „mea culpa” Casa e goală și patul mi-e pustiu Inima îmi...
Iubirea verde
de Vali Nițu
ne auzim ecoul traversat de aduceri aminte și călcăm prudent pe scări cu nedumeritele fulare din jurul gâtului se adună o poveste de iarnă ce-i întâmplată pe unica stradă a ninsei copilării ne...
Șarpele de aramă (XIV)
de Sorin Coadă
Era un biet suflet de femeie curățit de valurile singurătății. Se călise cu vedeniile și ispitele întunericului, cu zgomotele amplificate de propria tăcere și cu teama crescândă față de bunătatea...
Îți jur...
de Ioan Grigoraș
- La miezul nopții am lăsat paharul, Cu forma gurii tale pe contur, Pe noptieră, să-ndulcesc amarul Singurătății negre, dar îți jur C-am să-mpletesc din razele de lună Un pat de flori pe care să te...