"Pe brat imi urca o furnica..." – 22198 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
MTMihai Tița
o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/
30 poezii, 0 proze
Matei Octavian
n.02 09 1986 .Imi place mult toamna precum si luna Mai. Un copil... Nu am avut intentia sa public niciodata, nimic.De scris scriu pentru sufletul meu.Cred in mine.Pe acest site am vrut totusi sa las cateva randuri drept multumire celor care, la randul lor, ma incanta cu frumoase cuvinte. Consider ca, pe cat posibil, poeziile nu trebuie criticate dintr-o perspectiva artistica, ele fiind ceva intim, pur. ( Scrie intotdeauna ceea ce simti,sentimentul brut:seva creatiei! - citat preluat de la Bejliu Anne-Marie [AnMar] ).In rest... o critica constructiva, inteligenta, este intotdeauna binevenita. http://www.chicagotribune.com/news/columnists/chi-970601sunscreen,0,4664776.column Maxima lui Ashely Montague Ideea este sa mori tinar, dar cit mai tirziu posibil. Simtul umorului nu-l au decit fiintele tragice. Dumnezeu exista iar cautarea lui trebuie sa inceapa in noi Intr-o zi "m-am indragostit nebuneste de-o fata" si toata poezia din mine a fugit in dragostea pentru ea. A da, adesea IS EXTREM...
15 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
SBSilvia Bitere
"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"
142 poezii, 0 proze
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
Pe brat imi urca o furnica...
de Stefan Papin
Pe brat imi urca o furnica... Afara ploua ne-ncetat, Natur-apasa ostenita, Din plumb facut zaceam in pat, Pe brat imi urca o furnica. Tavanu-i sus, il vad venind, L-astept sa cada-n orice clipa, Un...
Greierele și furnica
de Sorin Olariu
Toamna lungă-i pe sfârșite, iar furnica cea micuță Dovedește înc-o dată cât e ea de hărnicuță Că a strâns recolta-ntregă pe mai bine de-un hectar Și se chinuie pe rupte să o bage în hambar. Dar să...
convulsii febrile
de emilian valeriu pal
orbirea clipesc des. punctele galbene nu vor să dispară. nemișcat. apa bolborosește prin țevile caloriferului ca frica prin intestine. tavanul devine organic se mișcă e cînd aproape de piept cînd...
ce frig este...
de Adrian Furnica
Îmi zboară printre gânduri Fulgi de zăpadă Care se așează apoi peste Tot și toate Îmbrăcând în alb și cele mai negre Amintiri Astfel încât, de departe, totul să pară Atât de frumos și de pur Clipa în...
Putea să ne facă străini
de Iakab Cornelia Claudia
Îți mângâi sufletul cu buzele și suflu ușor, cald, în acel loc lumina îi începe să tremure abia perceptibil. Lacrimile-mi curg de-atâta frumusețe și unde te ating răsar flori transparente, albe....
Pe aici nu se trece!
de dan david
Mi-am smuls insigna strălucitore. Am aruncat-o cât colo. O aveam de demult, din tinerețe. De pe vremea când mă credeam deștept. Scria: „Pe aici nu se trece!” Nu se trece, pe dracu’! Se trece, sigur...
Lumea o să creadă că iar e text de zăpadă
de Alina Manole
crissty80 îmbracă-se în alb încă o noapte de decembrie, să se scuture stelele de fixativ din păr fiindcă mai sunt de spus mii de cuvinte surâsuri de aripi ce înmoaie ceata unor mâini înghețate...
Baia (sau O eternitate iterativă)
de Leonid Dimov
— Vezi clădirea cea mare? Nu aia! — O văd. — Ei bine, acolo e Baia. — E departe foc! — Ba nu-i departe deloc: O iei pe strada cu paltini cojiți Unde vă tot copilăriți, Iar cea dintâi uliță ce-o taie...
Întipărire
de Stanica Ilie Viorel
fără să cauţi cuvinte dacă ai putea să spui ceea ce simţi fără să cauţi cuvinte să improvizezi simboluri pe care să le interpreteze fiecare cum crede de aceea tac să nu pierd clipa între două...
Bunicul meu de aur pur
de Somesan Sergiu
Bunicul meu de aur pur Mă cheamă Iustina și am 13 ani. Am o singură calitate, despre care ai mei sunt convinși că este și cel mai mare defect al meu: sunt foarte curioasă! Și legat oarecum de asta,...