"Parcă se aude un înger tușind" – 20105 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Marinciu Andreea Claudia
M-am nascut intr-un sat de langa granita. un sat de oameni prea curiosi care nu mi s-au potrivit. Acum sunt studenta la Litere, in Iasi, un oras de oameni amortiti, care parca nu mi se potrivesc. unde o fi locul meu?
1 poezii, 0 proze
DADoru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
AAandreescu ana-maria
s-a nascut in bucuresti(de parca ar conta) la 4 ianuarie 1987.si nu se stie nimic despre aceasta persoana.ramane sa auzim de ea...
1 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
MPMario Paparadzzi
Născut în municipiul Pitești ,dar petrecînd copilăria și adolescența în micuțul oraș Mioveni, orășel care de altfel mi se părea pe atunci atât de lipsit de culoare și plin tentații murdare . Între timp orașul a evoluat destul de frumos și parcă îmi pare rău că am ajuns să-i trec pragul atât de rar. Fiind cel mai mare dintre cei 4 frați, am simțit de mic să fiu mai responsabil, mai grijuliu, mai altfel. Din această cauză, dar și datorită faptului că familia nu avea tocmai o situație financiară bună aveam să fiu mai retras decât ceilalți din rândul meu, pe alocuri simțind un fel de rușine. Privind înapoi sunt mândru de felul în care am putut să mă abțin de ispitele ce băteau la ușă din toate părțile și de relația cu familia. După ce primii opt ani școlari i-am absolvit la școala Racovița, oraș Mioveni, opt ani în care de multe ori am fost lăudat pentru notele obținute, dar și pentru comportamentul de bun gust, anii de liceu au însemnat un regres, deși am fost absolvent al diplomei de...
10 poezii, 0 proze
MTMihai Tița
o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/
30 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
Parcă se aude un înger tușind
de petre ioan cretu
urcă în tine șoapta de la gleznă până la tâmplă te strig, te chem, te urăsc printre cuvinte adorm între sâni tăi cu buzele sărut la subsuori e frig ochii abia de te cuprind tu ai diminețile noastre...
Poarta
de Alexandru Vizitiu
Poarta Moșul Vasile Radion intră supărat și transpirat pe poarta moșului Gheorghe. Ei, care moș Gheorghe. O să pricepeți voi mai târziu... Că, adicătelea, de ce era supărat și necăjit?! Ei, așa a...
Parodii trimise la Târgu Jiu - 2012
de Chitul Grigore
1.Balada tristului telemaniac parodie după poezia " Balada triștilor băcani " de Mircea Dinescu Ieri butonând febril canale dese, aproape-o oră la televizor, am dat cu ochii peste niște fese, că și...
Amintiri în sepia
de Maria Elena Chindea
Ahoeee! Se-aude un strigăt gutural, plin. Liniștea șopotitoare a grădinii restaurantului Casei Scriitorilor este spartă. Se lasă o liniște adâncă, parcă întrebătoare. În lumina becurilor din aplicele...
Parcă...
de Constantin Rusu
Parcă nimeni nu mai merge pe șes, ci numai pe dealuri cocoșate, cerșim parfumuri neadormite și oferim crâmpeie detașate. Evul mediu e furat din istorii și aruncat în lava unui vulcan, iar frigul îmi...
Tristețe albă
de Catrina Ioana-Diana
Tăcut și lin se-aude un vechi pian cântând; Pe anticele-i clape se-așază...trist...un gând. Un înger, o fetiță suspină-n urma ta. Clipește, strălucind la geam, o albă stea. În juru-i, înghețați și...
În multa dezmierdare
de Ottilia Ardeleanu
Secvențial/ Sequentially al Taniei Grigore, volum bilingv de poezie, este mai degrabă nu un secvențial de stări, emoții, tandrețuri, singurătăți, ci pur și simplu un amplu tablou floral, suav și...
Străluciri mărunte...în noapte
de Nelia Viuleț
Un înger îmi șoptește dulce la ureche o poveste, ce nu are nicicând corespondent în realitatea de zi cu zi. Acum sunt doar crăiasă și-ți împletesc un cântec, ce se dorește unul de iubire, plin de...
Qi
de Iulia Elize
mi-s coastele biciuite de tata de tata de tata de tata cum mai plânge ecoul cum plânge dânsul cum urlă n-acest miez de iarnă și încă mai urlă de paște parcă e paște se aude cum plânge mieluțul, el...
Adio, maestre
de sol
DEDICATÃ POETULUI GRIGORE VIERU, SUFLETUL BASARABIEI Plânge țara de durere, \"Dumnezeu a fost vestit...\" Un enorm nimb de iubire, Azi s-a stins și a murit. Trist e soarele în ceruri, Plânge iarba,...