"Parcă nu mai aud" – 20106 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DADoru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
Olteanu Marius Stefan
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.
1 poezii, 0 proze
RTRealdo Tokacs
Biologie si geografie: 18 mai 1981 - atunci m-am nascut. Era o zi atat de luminoasa incat mama si-a zis ca trebuie s-o vad. Si a tipat pana m-am indurat sa ma despart de ea. Locul faptei: Faget, Timis, orasul castanilor. Studii: Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea de Vest, Timisoara, absolvita in 2004. Am mai inceput un master, dar am renuntat... la timp :) Activitati (mai mult sau mai putin) relevante: - poezii, in volumul colectiv "Pasii de roua", Editura Dacia Europa Nova, 1999; - eseuri, in volumul colectiv "Cartea de admiratie", Editura Dacia Europa Nova, 1999; - poezii, volum de autor, "Intemperiile fericirii", Editura Dacia Europa Nova, 2000. Toate au fost publicate poate prea devreme... -din 2000, ma reintorc la literatura, parca pe un alt drum... mai sinuos... dar mai savuros. Ocupatiuni actuale: Ziua - nerecunoscator ocupant al unui birou de "multinationala" unde pun umarul fara tragere de inima la construirea unui capitalism in care nu (mai) cred; Noaptea - la...
32 poezii, 0 proze
IBIleana Popescu Bâldea
Născută undeva, în urmă, la o dată imprecisă, în mai multe locuri deodată... Absolventă a Facultății de Medicină. Poezii și eseuri scrise în diverse reviste ale vremii. Cărți publicate: "Și totuși...happy-end" - roman, "Tu nu știi cum plâng fluturii" - poeme. Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Mă-ntreabă lumea câte zile am. Plec capul. Regret că sunt mai mare. Dar port în suflet tot ce mi-e mai drag- copilăria mea zâmbind din buzunare. Mă-ntreabă lumea pentru ce-s aici. Ridic din umeri, parc-aș fi năucă. Și-mi amintesc, oftând, că nu mai pot trăi în mine doar cu o nălucă… Mă-ntreabă lumea de ce așa târziu îmi cânt “ păgân” aducerile-aminte. Acum am timp. În mine. Pentru gând. Acum mi-e slobodă iubirea din cuvinte. Mă-ntreabă lumea câte zile am. Ridic din toamnă, parcă, a plecare…. Îndrept timid o marți… către o joi… și las un vis de dor în fiecare!
405 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
CCCiprian Ciuciu
(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...
62 poezii, 0 proze
Andrei Zotinca
Numele meu este Andrei, m-am nascut in 1988 8 Iunie, in Bucuresti. La sfarsitul primului semestru din clasa a 2-a, m-am mutat (la decizia parintilor desigur) in Baia Mare, orasul unde locuiesc si acum. Pot sa zic ca pana pe la varsta de... 16 - 17 ani, am fost un om normal. De curand, parca as fii intr-o astenie cronica si continua de primavara, vara, iarna, toamna; Totul ce era 'realitate' pana acum... a devenit ca o proiectie cu subiect anost si in direct a vietii pe care nu o mai simt. Aiurea. Sunt deschis la discutii oricine doreste sa poarte o discutie, sa ma cunoasca, sa imi reproseze ceva sau sa ma trimita la origini... este bine venit sa ma contacteze pe ID-ul de Yahoo! Messenger: o_detch_o@yahoo.com
2 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
RMRoman Munteanu
Născut într-un oraș din sudul Republicii Moldova, la 31 decembrie 1985, de atunci totul parcă a fost un vis... caut ceva care să mă trezească... în rest nu stiu ce mai pot spune despre mine, alții poate vor spune.
45 poezii, 0 proze
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
Parcă nu mai aud
de Sorana Petrescu Felicia
Cu capul în palme, ochii într-o baltă de-ntuneric și pielea udă de atîtea vise fără stăpîn, am adormit în nisip și nu era deșert mai violet, mai înstelat, mai însetat de gol, ca al meu. O galaxie...
El nu mai e
de Sonia Kalman
A preferat să plece, Crezând probabil că îmi va face bine Absența lui. Nu știa că fericirea mea Avea mirosul lui proaspăt De levănțică. De atunci lumea nu mai are sens, Iar muzica parcă nu se mai...
Primii 10 ani trec mai greu - 1
de livia ciupav
Mă gândesc la crimă ca la o ultimă soluție. Ceea ce mă neliniștește însă e faptul că el știe. Cum a aflat, nu-mi pot imagina, de spus, n-am spus nimănui. Și, totuși, noaptea, când se strecoară...
Toamna...inceputul unui vis
de Marina Radu
…a trecut vara….parca mai repede ca altadata! Imi doream sa vina 15 Septembrie. Eram de-acum liceean! Era altceva, era o etapa noua in viata mea. Intr-una din zilele inceputului de octombrie am...
Suflete la mal
de Iurcencu Teodora Ioana
Ce tăcută și liniștită este marea, Nici valurile nu se mai aud deloc, Doar glasul blând al soarelui ce se scufundă-n mare, Se-aude, adiind; ușor. Ce liniștită e durerea ce scurmă în suflet Parcă nu...
Îndepărtare...
de Grig Salvan
stau întins la pămînt și te-ascult îmi sususri vorbe cîntate de mult parcă le știu… și parcă nu le știu parcă sunt viu în propriul sicriu… în pieptu-mi se stinge orice tumult… parcă îmi spui să...
Cuvinte
de Duta Ana-Maria
Cuvintele pe care ni le-am aruncat amândoi Cad peste noi ca niște mari picături de ploi ; Nostalgice momente am acum în minte Dar inima îmi spune : \"Sunt doar simple cuvinte!\". Asta mă-ntărește și...
Asteptand in intuneric
de Carmen Duvalma
Așteptând în întuneric În colțul gurii țigara uitată aprinsă în timp ce fumul ei ușor albăstrui conturează continuu siluete atât de trecătoare, în veșnică schimbare ca secundele ca amintirile e ceață...
Mihaela
de Cristina Muntean
Nimeni n-a auzit-o vreodată plângând pe Mihaela. Mihaela nu știe să plângă. S-a învățat să trăiască printre ceilalți copii, la marginea gropii de gunoi. Se târăște, dimineața, la marginea...
Iluzia
de Dana Banu
Se făcuse deja seară. Era toamnă și ceață. În halta aceea care se voia gară, trenul aștepta deja de prea mult timp. Toată lumea din jur privea cu ochi măriți și gura deschisă a provincială mirare la...