Roman Munteanu

Þi-am ignorat mângâierile Până în clipa când ele Au devenit Lovituri de ciocan Te trădează lumina Din ochii tăi Ce privesc oasele mele Frânte cu sete De tine Sunt acum O simplă

Încă un pahar plin cu infern se varsă la tine în cadă încă un țipăt preschimbat în cuțit sfâșie cutia craniană unghiile sunt rătăcite în peretele zgâriat monstrul este blestemat să

Mâna următoare este zidită deasupra creștetului... Traseul străpunge craniul invadat de noapte aceeași pădure legându-mi pașii... Zdrobește fiara și nu o privi în ochi atunci când se

Încă o piatră ce curmă un zbor peretele se topește în falangele pumnului cu ochii legați devin treptat asfalt respirația de fier zdrobește un piept înghețat cel care își va ține

Două respirații unite într-o furtună soarele alb-negru devorat de privirile cuprinse de flăcări o îmbrățișare de mărimea unui cosmos...

somnul cucerește încă un cer sunt refugiat în căldura emisă de privirile tale aerul trece furtună prin trupul nostru mâine vom fi două urme de foc încrustate în dinții ghețarului...

Pleoapele sunt bucăți grele de plumb... O nouă porție de morminte trece din seringă în venă... Coridoarele devin mai lungi pe zi ce trece podeaua miroase a urme albe... Mă rotesc planetă

Cărările se destramă sub vânt setea de urme calde pictează infernul dinții-valuri despicând nisipul caută mormintele munților căderea încă nu mi-a cuprins degetele anume aici s-au ascuns

Te voi căuta Printre focuri-priviri Respirații-parfumuri Vor invada ferestre Te voi găsi gheață Buze fierbinți Vor erupe Vom fi un singur cer...

Răspunsuri goale găsite prin umbre de uitări dulci s-au culcat perne pentru pașii născuți în furtună... Pământul răpus de tălpi-lăcuste sub care focul se strânge-n scânteie iar piatra se

Am închis ușile refugiate în degete și m-am îndreptat spre zidul opus... Ți-ai cusut privirea de geam te-ai vândut marionetă propriei tale furtuni... Melodia va lua forma unui

Astăzi noi doi am mai îmbătrânit cu o moarte ți-am îmbrățișat între degete mâna cenușă mi-ai plâns în săruturi ochii ceață cărările vechi îngropate în pași noi...

Urme de asfalt pe tălpi zăpadă adormită sub pleoape astăzi strigătele sunt dictate de tăcere... Umbre topite fum în îmbrățișări lumina mănâncă din ce în ce mai mulți pereți simt mirosul

Acolo ca un fluture încerc să tai bucățile de vânt ce hrănește cu impresii de prăbușire zidul dintre mine și acolo toate secundele adunate formează harta unor dinți turbați printre

Tocmai ai pus cea mai proaspătă semnătură pe suprafața creierului... Aleargă degetele înnebunite de coșmarul-cuțit podeaua devine un pian gigantic... Explorăm munții de pe fundul

\"Bine ai venit în mormânt!\" îmi spun umbrele privirilor îndreptate în jos. \"Þi-am plantat picioarele printre creierele noastre. Astăzi, vom mânca o porție înjumătățită de soare; îți

Sunt în căutarea cetăților risipite De sub unghii Am abonament la un cer alb-negru Pe care îl citesc sub cafeaua Ce zace la mine prin buzunare Nu pot ieși definitiv De sub radarul

Completez maratonul așteptării trezindu-mă în apogeul luptei dintre dumnezeul ce poartă cel mai simplu nume eu și cosmosul acru ce guvernează borcanele de tăcere marinată arbitrul

Sunt în cealaltă parte a zidului uneori lumina strigă prea tare proiectându-se pe retină sub formă de seism aici totul se poate rezuma la o singură ușă unde se deschide drumul spre