Poezie
Poem 609
1 min lectură·
Mediu
Încă un pahar
plin cu infern
se varsă
la tine în cadă
încă un țipăt
preschimbat în cuțit
sfâșie cutia craniană
unghiile sunt rătăcite
în peretele
zgâriat
monstrul este blestemat
să transforme
totul
în furtună
nu mai exista niciun pat
refugiul
se găsește doar în luptă
degeaba crezi
ca vei fi deasupra sistemului
nimeni
nu poate striga mai tare
decât cutremurul
noile cuvinte
ți-au înrobit
ultimul segment de creier liber
deja
ești o simplă ecuație
rezolvabilă
în care bătăile inimii
nu mai sunt necunoscute
destinul tău este
să plângi
eternități întregi
sub forma unui cântec
în urechile
ce nu mai doresc să audă...
001946
0