Roman Munteanu

Palmele reci mă păstrează înecat în căutare țipetele pumnilor înhumați în vânt ajung pe timpane șoapte înlănțuite... ea este simțită în partea cealaltă a geamului vom ajunge acolo trebuie

Te-am pierdut cu 50 de respirații în urmă, simțind cum te contopești cu materia din plămâni... Deocamdată sunt sclavul propriilor mele pleoape, pentru că am mâini prea scurte și nu le pot

Cuvintele înscrise cu toporul pe zidurile celulelor nervoase, pătrund adânc în oase. Furtunile aflate în artere caută ieșirea printre hieroglife. Norii morți plouă cu vid peste

Dumnezeule, Salvează-mi sufletul! Diavole, Salvează-mi trupul! Amin.

Cojocul meu se aseamănă cu vântul Iar al tău cu o felie din discul solar Tu mă programezi să ling zidurile Și să îmi sparg capul în copaci Caut nămol să am cu ce să mă învelesc Iar mâine voi

Salata împletită în interiorul stomacului Pătrunde prin filtrul cristalinului sub forma clapelor de la pian Iar începând cu ultimele trepte Se îneacă în culoarea marșului funebru Edificat de

Spune-mi ceva să nu fug de negarea morții zi-mi că treptele sunt aproape că focul este un tsunami dement toporul dansează pe venele gâtului sunt pe cale să fiu un cernobâl viu visurile dulci

milioanele de tresăriri ale mușchiului cardiac s-au dovedit a fi goale pe dinăuntru pentru că au fost pictate cu o pensulă zidită din cărămizi de căutare vântul și focul mi-au invadat bolta și

Azi mi s-a mai deschis un ochi și lumina a năvălit mai nebună în plămâni cum iese un metrou din tunel. Are cineva vreun cuțit? să tai fereastra ce ma calcă pe gât ca pe un câine de pe

Oamenii-valuri Privesc ceasuri-valuri Se încurcă în pașii-valuri Se grăbesc în mulțimile valuri Oamenii-valuri Scot țipete-valuri În litere-valuri Oamenii-valuri Locuiesc în

Nu sunt un erou pentru tine. Nu sunt un zeu pentru tine. Mi-ai luat ochiul stâng și mi l-ai mâncat. Mi-ai luat ochiul drept și mi l-ai mâncat. Noaptea, soarele pe cer nu mai rămâne. Ziua, umbra

Vreau mai mult foc Și mai multe cuțite Și mai mulți ghimpi Și mai mulți șerpi La mine în cadă, Pentru a potoli setea Ce îmi guvernează venele Zgâriate, pe dinăuntru, De sângele amestecat Cu

Azi ai murit încă o dată și mi-ai demolat încă un picior eu și așa având puține picioare... Azi m-ai obligat încă o dată să mă refugiez într-o melodie monotonă mă faci să simt pamântul mai

Atunci cand ma strivești, Plângând, Din ochii tăi, Ies cimitire ale frigului. Tăcerea e distrusă Sub focul năprasnic Tunat de tine. Simt formele strigătului La mine sub picioare... Ce e

Internetul e mort Geamul de afară e mort Picioarele mele sunt moarte Ochelarii străini sunt morți Orice prost este mort Și orice deștept până la urmă e mort Frunza și iarba sunt moarte Ochiul

Din greșeală, Am încălțat cizme Cusute din furtună. Picioarele ascunse Au devenit Bucăți de ploaie nebună. Somnul-miere Este răpus De glontele-alergare. Azi m-am trezit scânteie, Ce caută

Te-ai înarmat cu suliți reci, Cu săbii-flăcări, Cu tunuri care țipă Și-ai început războiul... Mi-ai asaltat inima străvezie Cu vorbe-suliți, Cu priviri-săbii, Cu picioare-tunuri Și, într-un

Plânge soarele-biscuit în lacrimi de foc, Nu știam că și el se poate droga. Razele-i verzi abia se sprijină în nori, Iar cerul-cîntec îl înfășoară în beznă. Soarele doarme adânc între

Te invit Să ne înecăm Undeva în mine, Adică în valsul-haos. Eu voi fi îmbrăcat într-o cascadă de pași, Iar tu vei purta o cascadă de cuvinte. Ne vom roti, cu ochii închiși, Printre