"Paiele ude pe care ar fi trebuit să se moară" – 10026 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
CCCernat Catalin
Don't worry, there's no sugar!
40 poezii, 0 proze
EBemanuela bunea
ce spun despre viatza?!absurd..dispret.cum e sa simti pe propria piele inutilitatea?cum e sa intrevezi mereu un final nefericit,nedem care sa tzi infraneze elanul..?cum e sa suferi?sa suferi pt nimic concret ..asa,intruna..degeaba..din panica.sa rizi scriind,stiind,crezind ca ai secretul.stiu ca e zadarnic.cine pierde? timpul ma omoara,putin ate putin..mai greu decat singuratatea...de ce?cum sa inteleg de ce?!mereu intrebari..intrebari fara raspunsuri..intrebari cu raspunsuri care genereaza alte intrebari..oare cum ajung la capat? nu voi reusi.nu pentru ca sunt pesimista ..ci idealista.nu voi reusi pentru ca n se poate
1 poezii, 0 proze
Berceanu Gabriel-Codrut
Copil mare, batran reumatic cu tichie de neintzarcat, doi ochi - unul deprins cu strada, altul cu poezia piele bine harshita in batalii de doi lei Nascut la Dunare, umblat mult, mereu plecat si de foarte putine ori intors de-a binelea. Castigat premii literare, publicat, scris, nescris, scris, nescris, scris... Am un prieten pe care il cheama Cezar si care s-a batut vitejeste cu militzia bulgara 23 de ani din care imi amintesc 20 2 tentative dintre care una nu mi-a reusit casa pe pamant un frate si multe idei Umblu cu un vagon de sticle goale in spate Si va urlu pe la porti: M-am apucat iar de scris....
23 poezii, 0 proze
GMGeorge Magheru
[George Magheru (17-3 Dec. 1892--17 Aug. 1952) Poet modernist și dramaturg, care a cultivat o lirică nonconformistă și un teatru de factură filosofică (piese de teatru: “Piele de cerb – pretext dramatic pentru meditațiune”, “Oglinda fermecată sau Divina re-creațiune”; poezii: “Cântece la marginea nopții” Criticul literar Gr. T. Popa e sensibil, cum e și firesc, la scrisul medicilor-scriitori. Astfel, în Pietre de Cerb, de George Magheru (1937), vede un echivalent românesc al lui Faust. Afirmația este encomiastică și el argumentează pe larg, asta însă nu-l împiedică să-i reveleze lipsuri în măiestria artistică, datorită cărora George Magheru a ratat o potențială operă de prim rang a literaturii românești. Ca poem consacrat destinului uman, el îi reproșează linearitatea: "el este biolog și știe acest lucru".
18 poezii, 0 proze
INioana negoescu
născută cândva dintr-o împăcare, absolvită de toate păcatele. șomera lumii acesteia. nevaccinată la timp, cu toate bolile sufletului în sânge. nu destul de nebună, fără casă, fără acasă. fără nici o grijă. găsită născând pe un câmp de gheață într-un noiembrie. regăsită născând. înger păzitor: Maya. îi plac iluziile și trece de geamanduri. vorbește într-o limbă asemănătoare cu pacea. îi e teamă de războiul din ea și de păianjenul cu cruce. are un șarpe sub piele care i se strecoară uneori în suflet să-i înmulțească păcatele. alte animale: o lighioană.
1008 poezii, 0 proze
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
PSPaul Snoek
Paul Snoek este pseudonimul lui Edmond Schietekat, născut în anul 1933. De pe la 13 ani a început să scrie sonete, sub influența poeților olandezi Bertus Aafjes și Martinus Nijhoff. În acea perioadă era elev la colegiul Saint Lievin din Anvers. Și-a terminat sudiile umanistice la Seminarul mic din Sint-Niklaus. A fost elevul poetului Anton de Wilderode. Are și studii juridice, făcute la Universitatea din Gand, însă neterminate. În 1954 publică „Arhipelag”, primul său volum. Au urmat „Pod provizoriu”, „Pe sub piele”, „Fumez pipa păcii”, „Iată un alchimist”, „Muza neagră”. În 1961 pregătește „Nostradamus” și-și adună într-o antologie, personal întocmită, multe dintre poemele apărute. În 1957 i-a apărut romanul suprarealist „Goelaski”, tradus în limba germană. Tot în proză a publicat volumul „Reptile și amfibii”. Engleză Edmond André Coralie Schietekat (Sint-Niklaas, 17 December 1933- Tielt, 19 October 1981) pseudonym Paul Snoek, was a Belgian poet. He was a son of Omer William...
1 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
Paiele ude pe care ar fi trebuit să se moară
de Cristina Sirion
deschid fereastra din obișnuință, aerul rece și zgomotul străzii femeia pierdută pe care toți o lovesc cu umărul și ea se învârte, se tot învârte cu hârtia în mână orbul cu pălărie de soare în mers...
Bariera
de Sorin Coadă
Roșu intermitent. Lăsă mașina pe liber și se apropie încet de barieră, fără să atingă frâna. Opri motorul și închise radioul, să audă mai bine sunetul inconfundabil. Întoarse capul spre ea. Știa unde...
Puntea
de ion untaru
Dacă stau și mă gândesc bine, ziua aceea fusese la fel ca toate celelalte. Mă sculasem dimineața devreme și-mi continuam somnul în metrou în drum spre serviciu. În jurul meu, aceiași oameni pe care...
Ihtys
de Emil Iliescu
În acel august vara sfâșiase ca într-o ceartă conjugală cămașa imaculată a cerului, îmbrăcându-se brusc în toamnă, spre disperarea pescarilor locului. Numai soarele, palid ca un fluture de noapte,...
umbelă
de Stefania Klein
Teodora nu poate să doarmă. Copacii. Ea iubește copacii, dar ziua, când sunt mari, frumoși și ficși. Noaptea nu-i poate suporta, fiindcă noaptea copacii dansează urât pe pereți. Odată a văzut fața...
Gânduri ascunse
de Nicolae Marius Buchiu
Strălucirea orbitoare a acoperişurilor îi aducea în minte, cu aceeaşi apăsare, zgomotul oraşului. Cu toate că nu părea decât o adunătura de oglinzi, uriaşa aşezare a Braşovului nu îşi vădea marginile...
chhath
de Lidia Muraru
Sărbătoare hindusă închinată zeului-soare -"Nuuu! E loc sfânt! E loc sfânt! Ce faci? ...îmi strigaseră o mulțime de voci în cor. Deodată, zeci de ochi acuzatori m-au surprins călcând cu-n picior...
Am venit, Maria!
de Roman Anamaria
Se ridică din pat și se opri, o clipă, pe marginea lui. În ultima vreme această „clipă de pe marginea patului” devenise tot mai lungă și îi era tot mai greu să-și îndrepte spatele. Oricum îi scăzuse...
Omul - absolut
de Craciun Cirstoiu Ana-Maria
Omul - absolut Zapusala. Pe umbra unui om se prelinge o picatura de sudoare. Ii era cald; isi duse mana la frunte, si-o sterse, cu o miscare lenta, apoi privi departarea. Nu misca orizontul; pesemne...
Pagini albastre
de Bianca Goean
M-am trezit cu obrazul umed, cu o senzație de apăsare pe piept, dimineața îmi urcase pe nesimțite în vene și acum îmi pătrundea în piele. Gâtul îmi este uscat și aspru, durerea din toți mușchii îmi...
Forgotten
de Neagu Iulia-Alexandra
Ceața se ridică dintre copaci ca spiritele generațiilor de mult trecute. Muntele pare un uriaș cimitir străjuit de brazi înalți. Aburul urcă spre cer, spre nori, departe de coșciugul său de lemn....
ploaie
de Rox Ionitza
Siroaie de ploi la sfarsit de decembrie, e toamna afara. E toamna...din cand in cand mai da un un inghet dar nu e iarna. Merg pe strada si bate un vant infernal, in timp ce pe nas mi se scurg...