"POEMA DOS OLHOS DA AMADA" – 20544 rezultate
0.01 secundeMeilisearchpoezii-cu-ingeri
Poeme cu si despre îngeri
de Marius Surleac
Gonzalo Rojas
Gonzalo Rojas (1917) Poeta nacido en Lebu, Chile. Inicia su itinerario poético como miembro del grupo surrealista Mandrágora entre los años 1939 y 1941. En 1948 publica su primera colección de poemas, La miseria del hombre. Después siguieron Contra la muerte (1964), Oscuro (1977), Transtierro (1979), Del relámpago (1981), 50 poemas (1982), El alumbrado (1986), Materia de testamento (1988), Desocupado lector (1990), Río turbio (1996), y dos recopilaciones: Antología de aire (1991) y Poesía selecta (1997). Ha recibido el Premio de la Sociedad de Escritores de Chile, el Premio Reina Sofía de Poesía Iberoamericana (1992) y el Premio José Hernández (1997), además del Premio Octavio Paz de Poesía y Ensayo (1998) y el Premio Cervantes (2003). Pertenece a la dinastía de los más intensos poetas en lengua española y su obra parca y rigurosa discurre incesante desde 1938. Ha sido traducido al francés, inglés, alemán e italiano entre otras lenguas. © epdlp * Pero yo soy el viento que sopla sobre...
15 poezii, 0 proze
LALupercio Leonardo de Argensola
Lupercio Leonardo de Argensola (Barbastro (Huesca), 14 de diciembre de 1559 - Nápoles, 1613) fue un poeta, historiador y dramaturgo español. Destaca por su obra poética, de corte clasicista, y por ser uno de los iniciadores del teatro clásico español, adscribiéndose a la escuela renacentista de fines del siglo XVI, con sus dos tragedias conservadas Isabela y Alejandra, escritas en su juventud. Su poesía fue reunida y publicada por su hijo Gabriel junto con las de su hermano, el también poeta, Bartolomé, con el título de Rimas. Cronista del Reino de Aragón, publicó obras sobre las Alteraciones de Zaragoza y continuó la labor de los Anales de la Corona de Aragón, con adiciones a dicha obra, escrita por Jerónimo Zurita. Cursó estudios de Filosofía y de Jurisprudencia en Huesca y de Retórica e Historia en Zaragoza con Andrés Scoto y, finalizados éstos, se trasladó a Madrid, donde concurrió a academias poéticas y adoptó el seudónimo de «Bárbaro», jugando con el nombre de Mariana...
1 poezii, 0 proze
MMMario Meléndez
Mario Meléndez (Linares, 1971). Estudió Periodismo en la Universidad La República de Santiago. Entre sus libros figuran: “Autocultura y Juicio” (con prólogo del Premio Nacional de Literatura, Roque Esteban Scarpa), “Apuntes Para una Leyenda” y “Vuelo Subterráneo”. En 1993 obtiene el Premio Municipal de Literatura en el Bicentenario de Linares. Sus poemas aparecen en diversas revistas de literatura hispanoamericana y en antologías nacionales y extranjeras. Ha sido invitado a numerosos encuentros literarios entre los que destacan el Primer y Segundo Encuentro de Escritores Latinoamericanos, organizado por la Sociedad de Escritores de Chile (Sech), Santiago, 2001 y 2002, y el Primer Encuentro Internacional de Amnistía y Solidaridad con el Pueblo, Roma, Italia, 2003, donde es nombrado Miembro de Honor de la Academia de Artes y Letras de Roma. Además dirige, durante dos años, un taller literario en la Cárcel de Talca que dio origen al libro “Los Rostros del Olvido” (dos volúmenes) donde se...
75 poezii, 0 proze
JGJosé Agustín Goytisolo
S-a născut în Barcelona - 13 aprilie 1928. Studiază în Barcelona și Madrid în a cărei Universitate se licențiază în drept în anul 1950. Se sinucide la 19 martie 1999, aruncându-se de la balconul casei sale. volume: Întoarcerea (Madrid 1955) Psalmii vântului (Barcelona 1958) Claritate (Valencia și Mexic 1961) *** Poeta nacido en Barcelona el 13 de abril de 1928, de familia burguesa y castellano-hablante, que se vio brutalmente sacudida por la muerte de la madre -Julia Gay- víctima de un bombardeo franquista sobre la ciudad en 1938. El hecho dramático afectó a todos los hijos, pero especialmente a José Agustín, que puso a su hija el nombre de la madre perdida, y que en uno de sus más célebres poemas (musicado y cantado por Paco Ibáñez), Palabras para Julia, une voluntariamente, en amor y deseo, a las dos mujeres. En 1993, en el tomo Elegías a Julia Gay reunió todos los poemas de tema materno, principal en su primer libro, El retorno (1955) y en otro, muy posterior, en que pretendía...
0 poezii, 0 proze
FRFrancisco de Rioja
Francisco de Rioja (Sevilla, 1583 - Madrid, 1659), poeta y erudito español del Barroco. Se licenció en leyes, se ordenó y fue canónigo de la catedral de Sevilla; fue renombrado teólogo y jurista, y amigo y protegido del Conde de Sanlúcar y Duque de Olivares don Gaspar de Guzmán, a cuyo servicio entró desde 1624; a su caída le acompañó al destierro en Loeches primero, y después en Toro. Fallecido el Conde-Duque, se retiró a Sevilla cansado y desengañado de las fortunas de la Corte. El Cabildo sevillano le designó entonces agente suyo en Madrid (1654), con cuyo cometido tuvo que volver a residir en la capital, y allí murió el 28 de agosto de 1659. Mantuvo relación literaria con Lope de Vega, Juan Pérez de Montalbán, Cervantes y muchos personajes de la aristocracia; fue bibliotecario de Felipe IV y cronista de Castilla. Durante largo tiempo su fama le halagó suponiéndole autor de dos de los grandes monumentos de la lírica de su tiempo, la Canción a las ruinas de Itálica,...
1 poezii, 0 proze
GVGil Vicente
Gil Vicente (1465 — 1536) este considerat primul mare dramaturg portughez. Activitatea sa literară este cuprinsă între anii 1502 și 1536. Gil Vicente (1465? — 1536?) é geralmente considerado o primeiro grande dramaturgo português, além de poeta de renome. Há quem o identifique com o ourives, autor da Custódia de Belém, mestre da balança, e com o mestre de Retórica do rei Dom Manuel. Enquanto homem de teatro, parece ter também desempenhado as tarefas de músico, actor e encenador. É frequentemente considerado, de uma forma geral, o pai do teatro português, ou mesmo do teatro ibérico já que também escreveu em castelhano - partilhando a paternidade da dramaturgia espanhola com Juan del Encina. A obra vicentina é tida como reflexo da mudança dos tempos e da passagem da Idade Média para o Renascimento, fazendo-se o balanço de uma época onde as hierarquias e a ordem social eram regidas por regras inflexíveis, para uma nova sociedade onde se começa a subverter a ordem instituída, ao...
1 poezii, 0 proze
AGAlphonsus de Guimaraens
Alphonsus de Guimaraens (Ouro Preto MG, 1870 - Mariana MG, 1921) formou-se bacharel em Direito, em 1894, em Ouro Preto. Na época já colaborava nos jornais Diário Mercantil, Comércio de Săo Paulo, Correio Paulistano, O Estado de S. Paulo e A Gazeta. Em 1895 tornou-se promotor de Justiça em Conceiçăo do Serro MG e, a partir de 1906, Juiz em Mariana MG, de onde pouco sairia. Seu primeiro livro de poesia, Dona Mística, 1892/1894, foi publicado em 1899, ano em que também saiu o Setenário das Dores de Nossa Senhora. Câmara Ardente, cujos sonetos atestam o misticismo do poeta. Em 1902 publicou Kiriale, sob o pseudônimo de Alphonsus de Vimaraens. Sua Obra Completa seria publicada em 1960. Manteve contato com Álvaro Viana, Edgar Mata e Eduardo Cerqueira, poetas simbolistas da nova geraçăo mineira, e conheceu Cruz e Souza. Considerado um dos grandes nomes do Simbolismo, e por vezes o mais místico dos poetas brasileiros, Alphonsus de Guimaraens tratou em seus versos de amor, morte e...
1 poezii, 0 proze
JGJorge Guillén
Jorge Guillén (n. 18 ianuarie 1893, Valladolid - d. 6 februarie 1984, Malaga) a fost un poet spaniol, membru al așa numitei generații 27 și adept al ”poeziei pure”. *** Jorge Guillén Álvarez (Valladolid, 18 de enero de 1893 - Málaga, 6 de febrero de 1984) fue un poeta y crítico literario español, integrante de la Generación del 27. Su vida transcurre paralela a la de su amigo Pedro Salinas, a quien sucedió como lector de español en La Sorbona desde 1917 a 1923. Estudió sus primeras letras y Bachillerato en su ciudad natal y, aunque comenzó Filosofía y Letras en Madrid alojado en la Residencia de Estudiantes, se licenció en la Universidad de Granada; en esos años hizo varios viajes por Europa; en uno de ellos, en 1919, conoce a Germaine Cahen, con la que se casó dos años más tarde. Empieza a escribir Cántico y publica crítica literaria en la prensa y sus primeros poemas sueltos en revistas. Ya licenciado, ocupa el puesto de lector en la Universidad de La Sorbona...
11 poezii, 0 proze
IEIulia Elize
SCRIERI, CĂRȚI – Cărți elaborate, până în prezent (proză, poezie, realizări în domeniul literaturii): realizări românești, publicarea pe teritoriul României: (cu ISBN-uri de publicare națională): S-au adăugat la acestea și două publicări internaționale (ISBN SUA, pentru cărțile 49. și 50.) (ISBN exclusiv SUA, fără variantă română, altele decât primele două ediții românești...) Cărți exclusive extern - România.) 1. Iulia Elize – ”Tresăriri”, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2014, debut în proză, roman (179 pagini); 2. Iulia Elize – ”Pasul roșu al zilei” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (295 pagini); 3. Iulia Elize – ”Crini pe o felie de pâine” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (374 pagini); 4. Iulia Elize – ”Cântecele frumoasei Addo” – Editura Rafet, 2018, debut în poezie, poezie clasică (128 pagini); 5. Iulia Elize – ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit” Editura Eurostampa, Timișoara, 2019, Balade și poeme filosofice, Ediția I., (130 pagini); ”Trilogia femeii din...
668 poezii, 0 proze
BGBogdan Gagu
Artur Silvestri: "Prin ceea ce se cunoaste dintr-o creatie fara indoiala mai ampla, poezia lui Bogdan Gagu pare a fi ,dincolo de un aer ” deceptionist” izbitor , expresia unui suflet zbuciumat , terorizat de sfarsitul inevitabil ce se evoca pretutindeni cu o staruinta de vremuri apocaliptice. Poet al unei singure teme , el a dat totusi cateva exemple de literatura adevarata precum in memorabila poema ” cum murim”." Daniel Corbu:"Extrem de bogate în idei, afisînd un tragism autentic si un stil original." Iulian APOSTATU:"Bucuria nereținută că în Bogdan Gagu am descoperit un poet. Autentic, temerar, percutant prin idei și imagini, teribilist uneori, pentru că, vorba lui, „mă plimb pe magheru/ mănînc forneti și fumez că sunt baștan între aurolaci/ sunt tare de tot”. Felicitări, Bogdan Gagu! Și o tragere de mînecă la cei 24 ani: atenție la talantul ce vi s-a dat, să nu vă-nghită vedetismul de trecătoare modă!" INONI... "I" - INDESCIFRABIL... ce scriu sunt niste randuri goale care au NIMIC...
338 poezii, 0 proze
Vise de pomană
de Vasile Munteanu
eteroclite viziuni înfiorându-mi carnea (nu-i așa că și voi ați trăit sentimentul pe care nu l-a trăit nimeni?) joacă și experiment ca o disecție pe cuvinte chirurgii au omorât poeții naivi „nulla...
Reevolution
de Elena Simona Popescu
citesc și trag cu dinții de pielița deșirată a unghiei concluzionez: mamele nasc poeme de oameni așa cum ropotește firul ierbii sub tălpi poeții pândesc din ochiuri virtuale așezate în capătul...
Nu-i chip
de Dragoș Vișan
Nu-i chip (poezia ca artă macabră de-a schingiui viața) 1. Poem întors pe dos Fără ca moartea încă să-l știe ochit, scris în pripă, dens de viață, poemul, încolăcit bine, respira mugind sacadat între...
poeme cu ace în dos
de octav luca simota
aș vrea să comentez poeme să mă cert cu filosofia să schimb opinii să scriu aș vrea să nu mai văd ghicitori tone de ghicitori de epigrame tanka manka poeme slabe rime facile chipul mamei infinit...
poem canicular
de Luminita Suse
la mine al șașelea simț e pe dos astăzi pe stradă tocurile mi s-au afundat în asfalt nu a fost ușor să merg printre siluete deshidratate iar teii foșnind ca niște stafii îmi prindeau glezna pe la...
Poem ascuns
de Vasile Mihai
sa te petrec în sărut reavăn ascuns în buzunarul de la piept al ierbii întorc pe dos toate primăverile pentru o rimă nouă la verdele crud rătăcesc setea razele rămân prinse translucid icoanelor de...
poem cu tovarășa învățătoare
de Vlad Caraiman
poem cu tovarășa învățătoare joia era zi de practică cu mic cu mare în frunte cu tovarășa puneam mâna la ,,înălțarea socialismului,, bob cu bob spic cu spic pe moșiile patriei de dimineață și până...
poem
de Vasile Mihalache
ce aș avea de spus într-o pungă de hârtie despre viața mea și apoi să o sparg? ce aș avea de arătat lumii întregi fără să mint cu o iotă? nimic doar să-mi imaginez că spectatorii s-au așezat deja pe...
Poem absurd
de Ivanof Lucian Edmond
Poem absurd Uneori mă cuprinde o stare de bine, fără să mă gândesc la ceva special. În plan seral, uit de ce m-am moleșit într-adevăr, și caut o altă explicație. De nație sunt de obicei omenos. Nu mă...