Jorge Guillén
(n. 18 Ian 1893)
"Jorge Guillén (n. 18 ianuarie 1893, Valladolid - d. 6 februarie 1984, Malaga) a fost un poet spaniol, membru al așa numitei generații 27 și adept al"
Numele
Zori pure. Orizontul Pleoapele-și deschide Să vadă. Ce? Vechi nume. Stau calme pe patina Lucrurilor. Și astăzi Roza se cheamă încă Tot roză,
Desăvârșirea cercului
Cu mister sfârșesc pe ascuțișuri de coamă supuse unei linii fidelă privirii, clarele, prietenoasele ziduri ale unui mister, invizibil
Îndrăgostiții
Tulpini.Solitudini gingașe.Balcoane în zbor?-Munți văzduhuri, păsări,păduri Atâta, atâta spațiu, încinge cu prezentul mișcătoarei
Spre poem
Un ritm cum mă desprinde simt de-această Dezordine în care rătăcesc. În voia lui lăsându-mă, găsesc Lumina blândă pe-o terasă vastă. Mi-e
Pahar de apă
Sete nu-i, nici buză-atrasă De această prospețime, Și nici gând care se lasă Vrăjit de a formei vechime În acest crin vertical: Volum
Iubire adormită
Dormeai și dintr-odată , cu brațul ridicat Tu mi-ai cuprins nesomnul. Îndepărtat tu, oare, Astfel vegheata noapte, sub raza lunii
Amintirile
Ce s-a ales de-acele iuți zile care-n turmă Trecură vai! Prin inimi? Neobosit și orb, Doar el câștigă. Câte placer – cele din urmă! O,
Afirmare
O, afirmare, foame de-a fi: instinctual mi-e sigur! Smulge pământul fără-ncetare acordul deplin De existent, clarvăzător. La tine
Situație privilegiată
Trezește-te. Și mâna ți se-ntinde Ca-ndată să posede o fărâmă Din lumea largă, superioară – sigur – Acestei mâini micuțe, minuscule, La
Sângele-așteaptă mereu
Sângele așteaptă aici. La-ntâlnire mă cheamă. Stăruie, cere mai mult tot mereu. Vrea iubire. Fără de tine, o, lume-s pierdut. Ține
Deliciu în formă de pasăre
O, tu frunziș de vară, Iubire, freamăt verde, desăvârșiri ușoare; Ah, cine ți-ar da, oare, Glas răsunând prin Frunze, rostire de
