Fiodor Mihailovici Dostoievski

Oamenii, cat ar fi ei de rai, sunt deseori mai naivi decat s-ar putea crede si au o candoare pe care nimeni nu le-ar banui-o. De cele mai multe

NETOȘKA NEZVANOVA\' Nu-mi mai amintesc de tata. Abia împlinisem doi ani cînd a murit. Mama s-a măritat a doua oară, dar, cu toate că se

O, nu incape nici o indoiala ca din punct de vedere moral, barbatul este robul femeii, mai ales daca este marinimos! “Hotarat lucru, cu totii,

Copiiilor nu trebuie sa le ascunzi nimic sub pretextul ca inca sunt prea mici si e inca prea devreme pentru ca ei sa stie ceva. Ce idee trista si

Nopti Albe Roman sentimental Din amintirile unui visător INTIIA NOAPTE Era o noapte minunată, o noapte cum numai în tinerețe

Am văzut umbra unui birjar Cu umbra unei perii Trecând umbra unei trăsuri Era sentimental, rău, dar sentimental.

Sfios gol, sălbatec, se ascunde Un troglodit în peșterile munților. Nomad, el rătăcea prin lanuri Și le devasta. Vâna cu lancea și

\"Omul este un mister. Trebuie sa aduci acest mister la lumina zilei, si daca am sa-mi dedic toata viata acestui tel, n-am sa consider ca am pierdut

Roman în șase părți cu epilog PARTEA ÎNTÎI Capitolul I Într-una din zilele dogoritoare de la începutul lunii iulie, un tânăr

UN HOÞ CINSTIT Din însemnările unui necunoscut Intr-o dimineață, pe cînd mă pregăteam să mă duc la serviciu, a venit la mine

PARTEA ÎNTÂI CAPITOLUL ÎNTÂI I M am apucat să aștern pe hârtie această istorie a primilor mei pași pe drumul vieții, fiindcă nu m a

PARTEA A PATRA Capitolul I „Oare visez încă?\" se întreba din nou Raskolnikov, cercetîndu-l cu luare-aminte și neîncredere pe musafirul

NEVASTA ALTUIA ȘI UN SOÞ SUB PAT O întâmplare neobișnuită — Fiți atît de bun, stimate domn, permiteți-mi, vă rog, să vă întreb ceva...

PARTEA A TREIA CAPITOLUL ÎNTÂI Acum am să trec la cu totul altceva. De fiecare dată făgăduiesc să vorbesc \"despre altceva\" și când

I Velceaninov Sosi vara, iar Velceaninov — în ciuda așteptărilor sale — se văzu reținut la Petersburg. Călătoria plănuită de dânsul în

PARTEA A DOUA CAPITOLUL ÎNTÂl Voi sări peste un răstimp de aproape două luni; dar cititorul poate fi liniștit căci totul i se va

Copiilor nu trebuie sa le ascunzi nimic sub pretextul ca inca sunt prea mici si e inca prea devreme pentru ca ei sa stie ceva. Ce idee trista si

V Je vous le demande, peut-on vraiment avoir le moindre respect envers soi-même, lorsqu’on a eu l’audace de découvrir de la volupté dans sa

IV „Ha, ha, ha! Après cela, vous trouveriez matière à jouissance jusque dans une rage de dents!’ vous exclamerez-vous en éclatant de rire. - Et

IX Bien entendu, messieurs, je plaisante et je sais moi-même que mes plaisanteries ne sont pas très fines, mais tout de même, on n’a pas le droit

III Tenez, prenons les gens qui savent se venger et, en général se défendre: comment cela se passe-t-il? Tenez, admettons qu’ils soient pris d’une

XI La fin des fins, messieurs, est de ne rien faire du tout. Mieux vaut l’inaction consciente. Par conséquent, vive le souterrain ! Bien que j’aie

VII Mais tout cela n’est que rêves dorés. O ! dites-moi qui, le premier, a déclaré, qui, le premier, a proclamé que l’homme ne commet de saletés

X Vous croyez à un palais de cristal à tout jamais indestructible, c’est-à-dire auquel on ne pourra ni faire la figue dans sa poche ni tirer la

VI Ah ! Si je ne faisais rien uniquement par paresse ! Mon Dieu, comme je me respecterais ! Je me respecterais, justement, parce que je serais

II A présent, messieurs, que vous désiriez l’entendre ou non, j’ai envie de vous raconter pourquoi je n’ai même pas réussi à devenir un insecte.

VIII -Ha-ha-ha! Mais le vouloir, en fait, si vous voulez, ça n’existe pas! m’interrompez-vous en éclatant de rire. A l’heure actuelle, la science

I Je suis un homme malade…Je suis un homme méchant. Un homme plutôt repoussant. Je crois que j’ai le foie malade. Soit dit en passant, je ne

Tout chaud d’aimante conviction, Quand de l’erreur enténébrée J’ai sauvé ton âme perdue Et livré à d’amers tourments, Tu as maudit les mains

Ib Ah! si cet officier avait été de ceux qui acceptent les duels! Mais non, c’était justement un de ces messieurs (depuis longtemps disparus,

II Mais quand la période de ma sale petite débauche prenait fin, je me retouvais abominablement écœuré. J’étais pris de remords, je les chassais: