"Omul fără picioare" – 20079 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Mmaria
omul este cineva si nimeni isi poarta fata cusuta de cap si umbra lipita de picioare...
1 poezii, 0 proze
TOTrușcă Beatrice Oana
Data nasterii: 21.03.1993 Texte publicate doar pe internet. „Omul este cineva și nimeni. Își duce de ani fața lipită de cap și umbra cusută de picioare și nu a reușit încă să înțeleagă care dintre ele cântărește mai mult. Câteodată simte un impuls nestăpânit de a le desprinde de corp, de a le agăța într-un cui și de a rămâne pe jos ca o marionetă căreia o mână miloasă i-a tăiat firele.” - Giorgio Faletti
3 poezii, 0 proze
Vasile Vlad
Vasile Vlad, poet din România, născut în Constanța pe data de 04.06.1941. * Pedepsele (1969); * Omul fără voie (1970); * Sărbătorile absenței (1971); * Îndreptările doctorului Faust sau calea cea mai lungă (1978); * Ardere lină (1981).
17 poezii, 0 proze
LSLuisa Mariela Simion
„Fiinţa umană nu s-a născut ca să scrie literatură, să picteze sau să facă muzică. Dar în mod bizar s-a descoperit cu timpul că fără artă omul trăieşte urât, îşi duce viaţa în întuneric şi moare în întuneric“ (Convorbiri cu Marin Preda)
5 poezii, 0 proze
ozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
MAmaior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
Adrian Ruscea
M am nascut intr o lume lume gri, care amortea dureros sub un cer negru. Oamenii vineti se miscau mecanic fara un scop si o vointa proprie. peste noi cernan du si cenusa urgiile unor nebunii... Razvratirile singulare fulgerau efemer Intunericul Rasaritului. Eram condamnati sa fim Omul Nou programabil si previzibil. Asa a fost pana cand Gerul a clocotit...
11 poezii, 0 proze
alex strenc
Am mai publicat până acum două volume de eseuri: "Către noi înşine, Aforisme, maxime şi cugetări", 2012, ed. Paideia, respectiv, "Omul şi spiritul său", 2018, ed. Paideia. Ca formaţie profesională, sunt economist. Dar în particular marile mele pasiuni de multă vreme sunt filosofia/spiritualitatea şi scrisul - aceste ingrediente atât de importante care efectiv dau sare şi piper existenţei... şi fără de care, cel puţin din perspectiva mea, aceasta nu ar avea aproape niciun sens.
1 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
Omul fără picioare
de Mihai Gurta
Omul fără picioare se ridică îngândurat, Cu fața albită, Dornică de moarte. Realiza că nu exista, Realiza că visa, Realiza că nu trăia. Nu-i știa pe cei din jur Nu-i înțelegea, Nu-i dorea, Nu-i păsa...
Ascult ochii și omul fără picioare 19,20
de razvan rachieriu
Îmi ascult ochii îmi spun că au nevoie de plâns pentru a curăți retina căci pe ea s-a depus o pojghiță la contactul cu realul impur privirea a văzut atâtea lucruri încât memoria ei s-a umplut până la...
așa. și?
de Dacian Constantin
să te întinzi în pat să ieși cu el pe fereastră plutind deasupra parcului să te oprești la semafor și să continui regulamentar realitatea să răsfoiești în carrefour o carte care se cheamă trage-mi-o...
mantră la capăt de linii
de daria caza
bună dimineața, vă rog frumos un bilet, îi zâmbesc, e aproape cât o mantră, aici, la capăt de linii și la capăt de trenuri adesea îmi dă biletul până să apuc să spun vreun cuvânt, mă știe, surâsul...
Lingușitorii 49/50
de Valentin Gros
49 În hruba luminată de numai două lumânări, Renata Lidoi stătea pe un tron așezat pe o masă, iar Adi Corcodea – în picioare, în fața ei. - Servesc Brateda, declară el. - Vei fi ajutat, răspunse...
Iulia Olaru - Din buzunarele crinolinei
de Aurel Pop
Într-un interviu, poeta Iulia Olaru afirma: “trag ca un ocnaș la galeră” pentru că: “Orice femeie trebuie să-și rezolve complexele și angoasele până la vârsta de 35 de ani // așa mi-am scris...
DARUL
de vlad varlam
DARUL La cursul de autocontrol corporal se poartă costume al caror colorit indică dispoziția psihică a celui care le poartă , pentru a facilita comunicarea elev profesor. -Sunt doua forțe care te...
Înainte să plec
de Mihaela Merchez
Înainte să plec mi-a spus când întâlnești un orb spune-i despre gustul culorilor și despre forma lor arată-i cât de aspră poate fi lumina sau cât de blândă cu palma ta în palma lui și gândul frânt...
Limite
de Paul Pietraru
- Puteam să jur că ai simțit durere când te-am curățat acolo pe calea ferată... - Mai trec multe trenuri pe la barieră până să mă doară, aranjează-ți cumpărăturile și hai în foișor! Vreau să stau la...
omul fără sunete
de Macovei Costel
era exuberant, cuvintele îl iubeau și îl urmau nimeni și nimic nu-i stătea în cale chiar și nimicurile spuse erau sorbite cu evlavie totul, până când a devenit atât de amorf încât sunetele cădeau...