Poezie
Ascult ochii și omul fără picioare 19,20
1 min lectură·
Mediu
Îmi ascult ochii
îmi spun
că au nevoie de plâns
pentru a curăți
retina
căci pe ea
s-a depus o pojghiță
la contactul
cu realul impur
privirea
a văzut atâtea lucruri
încât memoria ei
s-a umplut până la refuz
cu imagini
ale căror holograme
sunt pliate peste realitate
o altă zi
aceeași privire
aruncând săgeți din ochi
în toate sensurile
care se înfig în real
provocându-i răni
în care se cuibăresc
păsările timpului
Îmi ascult ochii
au nevoie de râs
pentru ca la marginea lor
zâmbitor să zâmbească zâmbetul.
***
Ascult
omul fără picioare
pentru el
idealul suprem
e un scaun cu rotile
nemișcarea
este starea lui de a fi
continuă și superfluă
de-abia acum
apreciază
efectele mersului
e ca și cum
dorința amputată
stârnește dorințe
și mai mari, și mai acute, și mai intense
De când i s-a adus
un scaun cu rotile
și se poate deplasa cu el
e și mai trist
îi invidiază
pe cei cu picioare
considerând că merge artificial
Așa este și omul
dacă îi satisfaci o dorință
devine impertinent
vrea alte dorințe și mai mari, și mai speciale
îmbrăcate în opulență.
001.760
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 56
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Ascult ochii și omul fără picioare 19,20.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14083301/ascult-ochii-si-omul-fara-picioare-19-20Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.