"Omul fără chip" – 20079 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
MAmaior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
Vasile Vlad
Vasile Vlad, poet din România, născut în Constanța pe data de 04.06.1941. * Pedepsele (1969); * Omul fără voie (1970); * Sărbătorile absenței (1971); * Îndreptările doctorului Faust sau calea cea mai lungă (1978); * Ardere lină (1981).
17 poezii, 0 proze
LSLuisa Mariela Simion
„Fiinţa umană nu s-a născut ca să scrie literatură, să picteze sau să facă muzică. Dar în mod bizar s-a descoperit cu timpul că fără artă omul trăieşte urât, îşi duce viaţa în întuneric şi moare în întuneric“ (Convorbiri cu Marin Preda)
5 poezii, 0 proze
ozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
Adrian Ruscea
M am nascut intr o lume lume gri, care amortea dureros sub un cer negru. Oamenii vineti se miscau mecanic fara un scop si o vointa proprie. peste noi cernan du si cenusa urgiile unor nebunii... Razvratirile singulare fulgerau efemer Intunericul Rasaritului. Eram condamnati sa fim Omul Nou programabil si previzibil. Asa a fost pana cand Gerul a clocotit...
11 poezii, 0 proze
alex strenc
Am mai publicat până acum două volume de eseuri: "Către noi înşine, Aforisme, maxime şi cugetări", 2012, ed. Paideia, respectiv, "Omul şi spiritul său", 2018, ed. Paideia. Ca formaţie profesională, sunt economist. Dar în particular marile mele pasiuni de multă vreme sunt filosofia/spiritualitatea şi scrisul - aceste ingrediente atât de importante care efectiv dau sare şi piper existenţei... şi fără de care, cel puţin din perspectiva mea, aceasta nu ar avea aproape niciun sens.
1 poezii, 0 proze
Mmaria
omul este cineva si nimeni isi poarta fata cusuta de cap si umbra lipita de picioare...
1 poezii, 0 proze
Omul fără chip
de florin caragiu
În mijlocul cetății stă acoperit cu o pânză de cort. Apropie-te, trecătorule, n-ai un ochi să-i dai, o gură, un nas, o ureche, o lacrimă străfulgerată un cuvânt, o mireasmă, un cânt un gest, o...
Călătoria fără sfârșit
de Sorin Lupu
Ne putem alătura revoluției voastre? Mă întrebă omul fără chip. Cine sunteți… voi? Am întrebat privind în jurul Umerilor săi largi. Nu știa să răspundă. Dar știa multe lozinci. Vocea sa străbătea văi...
Fugă (profil)
de Andrei Lucian
Trântind vorbele-n timpane Fugea omul fără chip. Toată lumea-l auzea cum fuge Cu picioare în loc de mâini, Cu picioare în loc de ochi, Cu picioare în loc de gând, Cu picioare în loc de picioare.
Cap-de-Târnăcop
de Ghinea Nouras Cristian
Prolog Þi s-a întâmplat și ție să fii oprit pe stradă de Omul fără Chip? Să te simți urmărit și, oprindu-te-n loc, să vezi că cineva te fixează ca pe-un exponat dintr-o vitrină? Îl privești și tu,...
Things that might have been
de Jorge Luis Borges
Mă gândesc la lucrurile care ar fi putut să fie și nu au fost La tratatul de mitologie saxonă pe care Beda nu l-a scris La opera de neînchipuit pe care Dante ar fi întrezărit-o, Corectându-și ultimul...
Joc de cuvinte
de arsene mirela
Simt ca mai vreau,dar nu cred ca pe tine De as simti ce simti si tu acum intre simtiri ,anapoda,nebune, m-as imbata in ale lor parfum. Nu vad nimic acum in jurul meu, simt doar ca ma cuprind placeri...
măsurători
de Anisoara Iordache
flori de adâncuri neatinse de mângâiere flori de plânset nepipăite de tălpile timpului deschid pânzele azaleelor în această dimineață închegată doar de nechezatul unui zvon de cutremur printre...
false proiecții
de Afrodita Popescu
am o nenumire în inimă de câte ori o iau locului îmi spune să mai stau să stau să brodez curios este că nu mi-am închipuit niciodată cum am murit sau ce a fost asta dacă nu moarte a singurei comete...
Spumele Marii
de Mircea Matei
Demult, cand intr-un fel lumea de jos era legata cu cea de sus si Stelele luminau calea oamenilor,cand Cerul era plin de Stele, toate surori intre ele si cu Luna, toate erau una. Fiecare Stea era...
stii ce? nevermind
de catalina marincas
2:31 am \'dreamers\' e ciudat nu m-a socat m-am obisnuit cu filmele tale imi doresc ca intr-o zi ca pot scapa de toate inhibitiile oamenilor... mi-e foame cred nu am de gand sa deschid dulapul,...